Tranziţia

Vorbitor a două limbi între lucruri de două ori ascuţite, tu însuţi o luptă între tot ce se luptă, glăsuind între multiplele înţelesuri ca unul ce s-a rătăcit în lupta între aripi si spini!” (Saint-John Perse)

Citatul de mai sus vorbeşte de fapt la condiţia poetului, captiv şi pendulând perpetuu între lumea interioară şi cea reală. Dar eu cred că poate descrie perfect şi condiţia unui (ideal) individ lucid în tranziţia românească. Dar ce înseamnă de fapt acest cuvânt, folosit de 20+ ani pentru a ilustra condiţia României, situarea ei în lume? Continuă lectura

Anunțuri

Replici de tranziţie II: „Vârful aisbergului”

Origine: Martie 1899, Antarctica. Nava Belgica este prizoniera gheţurilor de un an. Pe punte, Emil Racoviţă înfruntă cu stoicism gerul, alături de un mus zgribulit şi zbanghiu (era străbunicul lui Băsescu). În jurul lor, gigantice blocuri de gheaţă plutesc fără nicio treabă precisă. Musu, impresionat până peste poate, exclamă ca un precursor al lui Mo: Continuă lectura

Replici de tranziţie I: „Hai să fim serioşi”

Există câteva expresii care mă scot din sărite. Ele torpilează orice fel de discuţie, indiferent de subiect sau nivelul argumentaţiei. Şi m-am gândit că ar merita un pic de analiză. Nu zic mai multe acum, n-are rost. Doar că o să încep cu cea mai penibilă expresie a aroganţei şi lipsei de argumente. Folosită corect, mă transformă în berserker: „hai să fim serioşi!”. Continuă lectura