Dus la biserică

de Philip Larkin

După ce-s sigur că nu se-aude nicio şoaptă
Intru lăsând să se trântească uşa-n spate.
Altă biserică: covoare, scaune şi piatră
Şi cărticele; un mănunchi de flori, tăiate
Pentru duminică, veştede; bronzul şi alte chestii
În sfântul capăt; o mică orgă îngrijită;
Şi o tăcere de neignorat, fetidă, încordată
Lăsată Domnul ştie când. Descoperindu-mi capul, scot
Clamele de bicicletă cu-o pioşenie ciudată.

Continuă lectura

Cruzimea salariului minim

Am tradus textul de mai jos în urma unor discuţii despre salariul minim şi alte chestii-trestii politico-economico-sociale care unesc sau dezbină oameni altfel raţionali. El, textul adică, e scris în 1955, însă oferă o explicaţie de bază mereu valabilă a motivelor care fac din salariul minim o aberaţie inutilă într-o economie de piaţă. Autorul este Paul Poirot, un economist din SUA. Rumegare plăcută!

[Aprilie 1955]

Preşedintele conservator 1 al Statelor Unite crede că niciunei persoane nu ar trebui să i se permită sau să i se solicite să lucreze pentru un venit mai mic de 90 de cenţi pe oră. Guvernatorul social-liberal 2 al New York-ului îndeamnă la ridicarea salariului minim la 1,25 dolari pe oră de la nivelul actual, de 75 de cenţi.

Cu excepţia diferenţelor de detalii, fixarea unui salariu minim prin lege a devenit un proiect bipartizan. Acest lucru ar putea sugera că este o politică bună, însă nu e o certitudine că legea salariului minim va realiza lucrurile pentru care a fost concepută. Continuă lectura

I just don't give a job II. Antisocial media.

Jakab Andor a publicat pe blogul său în engleză o continuare a articolului pe care l-am tradus ieri, în care explică unele chestii care au părut destul de dure unor anumite persoane cu creiere amorţite. Mi s-a părut util să traduc şi textul ăsta. Prin urmare:

Nu ofer un loc de muncă. Sunt antisocial?

Trebuie să-mi cer scuze. Ieri am publicat articolul „Din cauza asta n-o să-ţi ofer un loc de muncă„. Am fost un bădăran notoriu. Am spus un lucru scandalos de nepoliticos. Şi, ca şi cum asta nu era de ajuns, am mai şi aberat despre cum „n-aş angaja o femeie”. Ar fi trebuit să am grijă ce spun. Îmi pare rău, cu adevărat. Câteodată pot fi foarte antisocial. Daţi-mi voie să explic. Comportamentele mele antisociale îşi au rădăcinile într-o traumă enormă din copilăria timpurie, care mi-a bântuit viaţa până în adolescenţă şi încă îmi afectează dispoziţia. Însă vreau să mă schimb. De fapt, deja m-am răzgândit. O să vă ofer locurile de muncă. Aceasta este o propunere de afaceri, am pregătit chiar şi un contract. Nu vă faceţi griji, e foarte politicos, e chiar corect din punct de vedere politic. Mă pun, pe bune, la dispoziţia dumneavoastră. Continuă lectura

Gâlceava traducătorului cu lumea

Typo. Imagine preluată de pe site-ul joe-ks.com

Am terminat de tradus prima telegramă Wikileaks în 2 aprilie şi am postat-o pe blog pe 6 aprilie. Până în acea dată, din câte ştiu, fusese publicată o singură traducere integrală a unei telegrame, cea despre ostaticii români din Irak (aici).  România Liberă a continuat să publice traduceri ale telegramelor şi după aceea, destul de constant.  În 27 de aprilie, pe site-ul publicaţiei a apărut şi o telegramă pe care eu o tradusesem deja, de fapt chiar prima telegramă postată pe acest blog, cea din 6 aprilie, despre suspendarea lui Băsescu din 2007. Continuă lectura