Hainele cele noi ale postmodernismului

[Textul de mai jos este traducerea unei recenzii a cărţii Imposturi intelectuale (sau Nonsensuri la modă: abuzarea ştiinţei de către intelectualii postmoderni, pre numele său american), scrisă de fizicienii Alan Sokal şi Jean Bricmont. Recenzia îi aparţine lui Richard Dawkins şi a fost publicată în Nature în iulie 1998. Enjoy!]

Să presupunem că eşti un impostor intelectual care nu are nimic de spus, însă are ambiţia neclintită de a atinge succesul în viaţa academică, că strângi o coterie de discipoli supuşi şi că studenţi din toată lumea îţi miruiesc paginile cărţilor cu un respectuos marker galben. Ce fel de stil literar ai folosi? Cu siguranţă nu unul inteligibil, deoarece claritatea ţi-ar demasca lipsa de conţinut. Sunt şanse să scrii un text precum următorul:

Se poate observa foarte clar că nu există nicio corespondenţă biunivocă între legăturile semnificative liniare sau arhi-scriere, în funcţie de autor, şi această cataliză mecanică multireferenţială şi multidimensională. Simetria de scară, transversalitatea, caracterul pathic non-discursiv al extinderii lor: aceste dimensiuni ne îndepărtează de logica terţului inclus şi ne consolidează poziţia de respingere a binarismului ontologic criticat anterior.

Continuă lectura