Pax Hitchensiana

Şi abia plecă bătrânul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!

Cristopher Hitchens a murit joi, 15 decembrie 2011. Avea 62 de ani, cancer esofagian şi o problemă cu Doamne-doamne. Nu a fost un geniu, însă a fost un om inteligent şi carismatic. A fost un umanist şi, horribile dictu, un ateu militant. În desele confruntări de idei cu oamenii religioşi avea o atitudine raţională şi politicoasă, însă avea tendinţa să pedepsească verbal, cu mult umor şi talent oratoric, mai toate ideile stupide subscrise credinţei şi comportamentului religios. Datorită carismei sale indeniabile, majoritatea celor pe care i-a executat în diversele dezbateri l-au simpatizat aşa cum a fost: Hitchens, omul fără de Dumnezeu. Asta pentru că el nu încrucişa argumentele cu neica-nimeni de prin bisericile rednecksiene de pe coclaurii Americii, ca Bill Maher, ci cu persoanele (relativ) gânditoare din interiorul credinţei. Continuă lectura

Anunțuri

Sfântă ipocrizie

După o lungă, cu siguranţă prea lungă, perioadă de hibernare (cauzată, evident, de trebi importante şi nu de lene absolută, paralizantă, catatonică, să moară-să facă dacă mint) astăzi revin în acţiune, că aşa nu se mai poate. Carevasăzică, precum fără îndoială v-aţi dat seama deja, eu mi-s o fire moale, pacifistă, senină, fuckin zen, de-a dreptul iluminată, fără modestie vă spun. Asta cu excepţia unor anumite momente-n care anumite veşti mă fac să fac anumite spume, crize de nervi, amocuri, berserkăreli, tripuri nervoase pe taurinăbreakingnewscofeinăpolitică şi alte porcării cotidiene. Normal, că-n acele momente, după ce înjur în gând/cu voce tare (în funcţie de faza lunii şi ocurenţa spaţială a ilustrului meu trup), scrâşnesc din dinţi întru bucurarea portofolică a stomatologului, îmi pocnesc venele din globii oculari pe ritm de ipap, îmi înfig unghiile-n palmă şi alte manifestări fiziologice similare, primul instinct e să povestesc cuiva ce mă supără. Iar astăzi… tag, you’re it. Continuă lectura

Popa Lemnaru

Am citit recent două articole despre orele de religie, unul scris de un elev, celălalt de un membru fondator al ASUR. Şi mi-am adus aminte de orele de religie pe care le-am făcut din clasa a 3-a şi până la finalul liceului. Prin comparaţie cu povestea elevului din 2011, faptele de mai jos ar putea să pară horror, dar vă asigur că sunt adevărate şi deloc exagerate. Câteva amintiri din copilărie: Continuă lectura

Ro-politică

Pentru mine, modul de practicare al politicii în România se împarte în două mari categorii: politica-religie şi politica-ştiinţă.

Politica-religie e politica de opoziţie prin excelenţă. Nu ţine cont de nicio realitate, dar promite minuni. Clerul politicii-religie nu pridideşte să propovăduiască fericiri pe diverşi munţi mulţimilor de la oraş şi sat. Partidul de guvernământ devine o legiune de demoni care lucrează doar ca să sugă sângele poporului. Continuă lectura