Perspectiva cosmică

Introxplicaţie (adică un fel de intoxicaţie, fără legătură cu textul de mai jos): aveam cele mai bune intenţii să las blogul să moară, că nu prea mai aveam chef sau timp să mă-njur cu lumea pe Interneţi. Şi numai ce-am lăsat fostul maricari.eu să piară-n puşcăria datornicilor că mi-a şi venit cheful. Timpul mai puţin, dar am fo productiv în vremuri trecute, aşa c-o să mă scobesc puţin prin arhive, ciorne şi-alte găuri în care-mi depozitez perfectele peroraţii politico-pornografico-porceşti, precum şi unele tălmăciri din diverse minţi afine, şi vedem ce-o ieşi. Şi cum voiam musai şi neapăratelea să spun ceva despre patrioata Sabina şi lenjeria ei tricoloră, am scos din desaga cu poveşti următoarea traducere a unui text mai vechi de Neil deGrasse Tyson. Care text este puţin patetic, relativ romantic, exagerat de exaltat, reconfortant de optimist etc. Dacă există vreo legătură între el şi bentiţa tricoloră hotărâţi voi. Şi reţineţi: in space, no one can hear you sing the national anthem.

Continuă lectura

Anunțuri

Proxyotism

Vă place? Titlul adică. Că eu sunt chiar mândru de cuvântul pe care l-am inventat. Şi, ca orice academician care se respectă, o să-i creez şi-o definiţie, că doar nu lucrez degeaba icişa. Dar să începem cu nişte exemple din mitologia recentă a naţiunii:

Zice Hotnews că: „Româncele, jignite de un rapper american„. Am citit apoi prima frază din articol şi mi s-a cam rupt filmul. În primul rând pentru că mi-a fost jignită inteligenţa. Într-al doilea pentru că l-au făcut pe Pitbull repăr. Şi-apoi mi-a picat fisa.
Să vă explic: într-o melodie recentă, negul cântăcios de pe obrazul comun al ipapului şi muzicii ce poartă cu mândrie o poreclă pe care şi-ar da-o un copil de kindergarten ca să-şi impresioneze tovarăşii din cutia de nisip, a inclus următoarele versuri:

In Romania she pulled me to the side and told me / Pitt, you can have me and my sister Continuă lectura

Patriotul online

Am promis pe Fain c-o să scriu un articol despre patriotism. Şi m-am pus pe treabă, căci hărnicia mea e trebşoara din care se fabrică legendele. (Adică-i mitică, Mitică: toată lumea a auzit de ea, dar nimeni n-a văzut-o.) Dar, să vezi chestie, mi-am dat seama că sunt atât de multe de spus, încât ar fi de-a dreptul stupid să încerc să limitez toate prostiile care mi se-nvârt în cap ca breakdancerii într-un singur articol. În plus, pe măsură ce făceam un cuprins al temelor pe care-i musai să le tratez, mi-am dat seama că îmi şi lipsesc multe cunoştinţe necesare. Apoi, ca să închei apoteotic, mi-am dat seama că nu am nici măcar o părere bine formată despre subiect. Întotdeauna mi s-a părut o idee vetustă şi inutilă, un concept de-a dreptul caraghios. Şi totuşi… Continuă lectura