Ceda-ţi-aş locu’

E lucru de mirare şi spăimoasă daraveră să prind un loc de odihnire a şezutului dimineaţa în metrou. Când se întâmplă lucrul ăsta, înalţ fierbinte rugăciune (not really) să nu care cumva să urce vreo persoană a cărui posterior să pară mai îndreptăţit la scaunul respectiv. Pentru că, fiind în permanenţă mai inteligent (not really din nou), cedez. Scaunul. Bineînţeles, nu se întâmplă niciodată să ajung la destinaţie aşezat. Dar nu-i bai, că de-aia au pus laţurile şi barele ce par visul îndeplinit al oricărui cuplu S&M. Continuă lectura

Reclame