Dus la biserică

de Philip Larkin

După ce-s sigur că nu se-aude nicio şoaptă
Intru lăsând să se trântească uşa-n spate.
Altă biserică: covoare, scaune şi piatră
Şi cărticele; un mănunchi de flori, tăiate
Pentru duminică, veştede; bronzul şi alte chestii
În sfântul capăt; o mică orgă îngrijită;
Şi o tăcere de neignorat, fetidă, încordată
Lăsată Domnul ştie când. Descoperindu-mi capul, scot
Clamele de bicicletă cu-o pioşenie ciudată.

Continuă lectura

Anunțuri