De ce era mai bine pe vremea lui Ceauşescu. În două acte.

Doi pensionari joacă şah pe o bancă în faţa blocului, la umbră. Par identici: sandale din piele întoarsă şi şosete trase până aproape de genunchi, pantaloni scurţi de o culoare incertă, albastru-maro, dezvelind pielea albă cu vinişoare vizibile şi lentigo, prohab bulbucat cu vedere la varicocel, cămaşă-n dungi care-a fost cândva albă, păr aspru tuns cu lama, cearcăne violet deasupra unor obraji gălbui, dinţi mai puţini decât media şi mâini enorme, crestate, cu piele grunjoasă de pachiderm. Când vorbesc parcă mestecă nisip. Continuă lectura

Reclame