15 răspunsuri pentru nonsensurile creaţioniste

(Articol apărut în 2002 în revista Scientific American, sub semnătura lui John Rennie. Tradus întru folosul creştinilor români de pretutindeni. Fraţi români, îmbrăţişaţi-vă maimuţoiul interior!)

Când Charles Darwin a propus teoria evoluţiei prin selecţie naturală, cu 143 de ani în urmă, oamenii de ştiinţă de atunci au dezbătut-o cu furie, însă cantitatea enormă de dovezi provenite din paleontologie, genetică, zoologie, biologie moleculară şi alte domenii a reuşit să confirme treptat adevărul evoluţiei dincolo de orice îndoială rezonabilă. În prezent, această bătălie a fost câştigată peste tot, mai puţin în imaginaţia publică.
În chip ruşinos, în secolul 21, în sânul celei mai evoluate naţiuni din punct de vedere ştiinţific care a existat vreodată, creaţioniştii pot convinge încă politicienii, judecătorii şi cetăţenii că evoluţia este o fantezie imperfectă, susţinută prin dovezi fragile. Ei fac lobby pentru ca idei creaţioniste precum “designul inteligent” să fie predate în şcoli ca alternative la teoria evoluţiei. În momentul pregătirii acestui articol pentru publicare, Consiliul educaţional al statului Ohio dezbate propunerea de a permite o astfel de modificare. Unii anti-evoluţionişti, precum Philip E. Johnson, un profesor de drept de la Universitatea din Berkeley, California, autor al cărţii Darwin la judecată, admit că intenţionează să utilizeze teoria designului inteligent drept un „picior în uşă” pentru reintroducerea discuţiilor despre Dumnezeu în cursurile de ştiinţă. Continuă lectura

Anunțuri

Pax Hitchensiana

Şi abia plecă bătrânul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!

Cristopher Hitchens a murit joi, 15 decembrie 2011. Avea 62 de ani, cancer esofagian şi o problemă cu Doamne-doamne. Nu a fost un geniu, însă a fost un om inteligent şi carismatic. A fost un umanist şi, horribile dictu, un ateu militant. În desele confruntări de idei cu oamenii religioşi avea o atitudine raţională şi politicoasă, însă avea tendinţa să pedepsească verbal, cu mult umor şi talent oratoric, mai toate ideile stupide subscrise credinţei şi comportamentului religios. Datorită carismei sale indeniabile, majoritatea celor pe care i-a executat în diversele dezbateri l-au simpatizat aşa cum a fost: Hitchens, omul fără de Dumnezeu. Asta pentru că el nu încrucişa argumentele cu neica-nimeni de prin bisericile rednecksiene de pe coclaurii Americii, ca Bill Maher, ci cu persoanele (relativ) gânditoare din interiorul credinţei. Continuă lectura