Perspectiva cosmică

Introxplicaţie (adică un fel de intoxicaţie, fără legătură cu textul de mai jos): aveam cele mai bune intenţii să las blogul să moară, că nu prea mai aveam chef sau timp să mă-njur cu lumea pe Interneţi. Şi numai ce-am lăsat fostul maricari.eu să piară-n puşcăria datornicilor că mi-a şi venit cheful. Timpul mai puţin, dar am fo productiv în vremuri trecute, aşa c-o să mă scobesc puţin prin arhive, ciorne şi-alte găuri în care-mi depozitez perfectele peroraţii politico-pornografico-porceşti, precum şi unele tălmăciri din diverse minţi afine, şi vedem ce-o ieşi. Şi cum voiam musai şi neapăratelea să spun ceva despre patrioata Sabina şi lenjeria ei tricoloră, am scos din desaga cu poveşti următoarea traducere a unui text mai vechi de Neil deGrasse Tyson. Care text este puţin patetic, relativ romantic, exagerat de exaltat, reconfortant de optimist etc. Dacă există vreo legătură între el şi bentiţa tricoloră hotărâţi voi. Şi reţineţi: in space, no one can hear you sing the national anthem.

Continuă lectura

Dus la biserică

de Philip Larkin

După ce-s sigur că nu se-aude nicio şoaptă
Intru lăsând să se trântească uşa-n spate.
Altă biserică: covoare, scaune şi piatră
Şi cărticele; un mănunchi de flori, tăiate
Pentru duminică, veştede; bronzul şi alte chestii
În sfântul capăt; o mică orgă îngrijită;
Şi o tăcere de neignorat, fetidă, încordată
Lăsată Domnul ştie când. Descoperindu-mi capul, scot
Clamele de bicicletă cu-o pioşenie ciudată.

Continuă lectura

Toaletele zeilor sau Colonizarea spaţiului

Am dat astăzi peste textuleţul ăsta al lui Arthur C. Clarke şi mi s-a părut o idee bună să-l traduc. Nu ştiu de ce, dar cui să-i pese?

Astronomii au finalizat recent un studiu asupra reziduurilor de pe orbita Pământului, recuperate după un zbor orbital de câteva zile. Au descoperit că mare parte din aceste reziduuri sunt acoperite cu o peliculă fină de ceea ce a fost numit în mod delicat „materii fecale”, cauzate de igiena neglijentă a astronauţilor.

Astfel ar putea fi rezolvat unul dintre misterele apariţiei vieţii pe Terra: ea pare să fi apărut aproape imediat ce condiţiile au fost favorabile şi nu după miliarde de ani de încercări şi eşecuri la nivel molecular, necesari pentru ceea ce Isaac Asimov denumise „metoda de lucru neoarbă a sorţii”. Continuă lectura

Hainele cele noi ale postmodernismului

[Textul de mai jos este traducerea unei recenzii a cărţii Imposturi intelectuale (sau Nonsensuri la modă: abuzarea ştiinţei de către intelectualii postmoderni, pre numele său american), scrisă de fizicienii Alan Sokal şi Jean Bricmont. Recenzia îi aparţine lui Richard Dawkins şi a fost publicată în Nature în iulie 1998. Enjoy!]

Să presupunem că eşti un impostor intelectual care nu are nimic de spus, însă are ambiţia neclintită de a atinge succesul în viaţa academică, că strângi o coterie de discipoli supuşi şi că studenţi din toată lumea îţi miruiesc paginile cărţilor cu un respectuos marker galben. Ce fel de stil literar ai folosi? Cu siguranţă nu unul inteligibil, deoarece claritatea ţi-ar demasca lipsa de conţinut. Sunt şanse să scrii un text precum următorul:

Se poate observa foarte clar că nu există nicio corespondenţă biunivocă între legăturile semnificative liniare sau arhi-scriere, în funcţie de autor, şi această cataliză mecanică multireferenţială şi multidimensională. Simetria de scară, transversalitatea, caracterul pathic non-discursiv al extinderii lor: aceste dimensiuni ne îndepărtează de logica terţului inclus şi ne consolidează poziţia de respingere a binarismului ontologic criticat anterior.

Continuă lectura

15 răspunsuri pentru nonsensurile creaţioniste

(Articol apărut în 2002 în revista Scientific American, sub semnătura lui John Rennie. Tradus întru folosul creştinilor români de pretutindeni. Fraţi români, îmbrăţişaţi-vă maimuţoiul interior!)

Când Charles Darwin a propus teoria evoluţiei prin selecţie naturală, cu 143 de ani în urmă, oamenii de ştiinţă de atunci au dezbătut-o cu furie, însă cantitatea enormă de dovezi provenite din paleontologie, genetică, zoologie, biologie moleculară şi alte domenii a reuşit să confirme treptat adevărul evoluţiei dincolo de orice îndoială rezonabilă. În prezent, această bătălie a fost câştigată peste tot, mai puţin în imaginaţia publică.
În chip ruşinos, în secolul 21, în sânul celei mai evoluate naţiuni din punct de vedere ştiinţific care a existat vreodată, creaţioniştii pot convinge încă politicienii, judecătorii şi cetăţenii că evoluţia este o fantezie imperfectă, susţinută prin dovezi fragile. Ei fac lobby pentru ca idei creaţioniste precum “designul inteligent” să fie predate în şcoli ca alternative la teoria evoluţiei. În momentul pregătirii acestui articol pentru publicare, Consiliul educaţional al statului Ohio dezbate propunerea de a permite o astfel de modificare. Unii anti-evoluţionişti, precum Philip E. Johnson, un profesor de drept de la Universitatea din Berkeley, California, autor al cărţii Darwin la judecată, admit că intenţionează să utilizeze teoria designului inteligent drept un „picior în uşă” pentru reintroducerea discuţiilor despre Dumnezeu în cursurile de ştiinţă. Continuă lectura

Cum creezi bogăţie

(Paul Graham explică nişte concepte de bază ale startup-urilor. Like a boss.)

Mai 2004

(Acest eseu a fost publicat iniţial în Hackers & Painters.)

Dacă ai vrea să te îmbogăţeşti, cum ai face-o? Eu cred că cea mai bună metodă ar fi să creezi sau să te alături unei companii de tip „startup”. Aceasta este o metodă sigură de îmbogăţire de câteva sute de ani. Termenul „startup” a apărut în anii ’60, însă ele funcţionează într-un mod similar cu riscantele expediţii comerciale din Evul Mediu.

Startup-urile au de obicei ceva de-a face cu tehnologia, într-o măsură atât de mare încât expresii de tipul „startup high-tech” sunt aproape redundante. Un startup este o companie de mici dimensiuni care abordează o problemă tehnică dificilă.

O mulţime de oameni se îmbogăţesc fără să aibă nevoie de alte cunoştinţe. Nu e necesar să ştii fizică pentru a arunca bine mingea de baseball. Însă cred că, dacă ai şti, ai avea avantajul de a înţelege principiile fundamentale. De ce trebuie startup-urile să fie de mici dimensiuni? Va înceta startup-ul să fie startup atunci când va creşte în dimensiune? Şi de ce se ocupă ele atât de des de dezvoltarea noilor tehnologii? De ce sunt atâtea care vând medicamente noi sau software şi niciunul care să vândă ulei de porumb sau detergent de rufe? Continuă lectura

I just don't give a job II. Antisocial media.

Jakab Andor a publicat pe blogul său în engleză o continuare a articolului pe care l-am tradus ieri, în care explică unele chestii care au părut destul de dure unor anumite persoane cu creiere amorţite. Mi s-a părut util să traduc şi textul ăsta. Prin urmare:

Nu ofer un loc de muncă. Sunt antisocial?

Trebuie să-mi cer scuze. Ieri am publicat articolul „Din cauza asta n-o să-ţi ofer un loc de muncă„. Am fost un bădăran notoriu. Am spus un lucru scandalos de nepoliticos. Şi, ca şi cum asta nu era de ajuns, am mai şi aberat despre cum „n-aş angaja o femeie”. Ar fi trebuit să am grijă ce spun. Îmi pare rău, cu adevărat. Câteodată pot fi foarte antisocial. Daţi-mi voie să explic. Comportamentele mele antisociale îşi au rădăcinile într-o traumă enormă din copilăria timpurie, care mi-a bântuit viaţa până în adolescenţă şi încă îmi afectează dispoziţia. Însă vreau să mă schimb. De fapt, deja m-am răzgândit. O să vă ofer locurile de muncă. Aceasta este o propunere de afaceri, am pregătit chiar şi un contract. Nu vă faceţi griji, e foarte politicos, e chiar corect din punct de vedere politic. Mă pun, pe bune, la dispoziţia dumneavoastră. Continuă lectura

I just don't give a job

Textul de mai jos este traducerea unui articol apărut în iulie pe un blog din Ungaria, intitulat „Din cauza asta n-o să-ţi ofer un loc de muncă” („Tőlem ezért nem kapsz munkát”). De fapt, e traducerea variantei în limba engleză a respectivului articol, având în vedere că nu spicuiesc boabă de maghiară din vina proprie şi ignoranţă în formă agravantă. Vă las vouă grija de a-l localiza prin înlocuirea cifrelor, respectiv ţărilor,  ici şi colo.

Din cauza asta n-o să-ţi ofer un loc de muncă

Aş putea angaja 12 persoane cu un salariu net de 760 EUR, însă n-o fac. Şi o să-ţi spun de ce. Ai putea lucra pentru compania mea furnizoare de servicii într-un birou elegant. Nu e telemarketing, nu e o escrocherie. Ai face o muncă serioasă, care solicită calificări înalte, 8 ore pe zi, fără weekenduri. Te-aş angaja legal, ţi-aş plăti impozitele şi contribuţiile la asigurări sociale. Aş putea acorda câte-un astfel de loc de muncă la 12 persoane, însă n-o să o fac. De ce, o să explic mai jos. Continuă lectura

Howl de Allen Ginsberg

Pentru Carl Solomon 1

I

Am văzut cele mai strălucite minți ale generației mele distruse de nebunie, flămânde isterice dezgolite,

târându-se la răsărit pe străzi cu negri căutând o doză furioasă,

hipsteri angelocefali arzând pentru conexiunea antică cerească cu dinamul înstelat din mașinăria nopții, Continuă lectura