Toaletele zeilor sau Colonizarea spaţiului

Am dat astăzi peste textuleţul ăsta al lui Arthur C. Clarke şi mi s-a părut o idee bună să-l traduc. Nu ştiu de ce, dar cui să-i pese?

Astronomii au finalizat recent un studiu asupra reziduurilor de pe orbita Pământului, recuperate după un zbor orbital de câteva zile. Au descoperit că mare parte din aceste reziduuri sunt acoperite cu o peliculă fină de ceea ce a fost numit în mod delicat „materii fecale”, cauzate de igiena neglijentă a astronauţilor.

Astfel ar putea fi rezolvat unul dintre misterele apariţiei vieţii pe Terra: ea pare să fi apărut aproape imediat ce condiţiile au fost favorabile şi nu după miliarde de ani de încercări şi eşecuri la nivel molecular, necesari pentru ceea ce Isaac Asimov denumise „metoda de lucru neoarbă a sorţii”.

În mod evident, e de ajuns ca forme de viaţă superioare să fi apărut o singură dată în această Galaxie dacă prima civilizaţie capabilă de călătorii în spaţiu a fost la fel de neglijentă cu mediul ca şi noi. Cu ani în urmă, Hoyle şi Wickramasinghe au sugerat că viaţa are o origine cosmică şi nu una terestră. E posibil ca ei să fi avut dreptate, deşi nu exact în maniera în care-şi imaginaseră. E o idee care ne umple de smerenie: posibilitatea ca noi să fim urmaşii unor excremente evacuate-n spaţiu; primul capitol din Geneză ar necesita o rescriere completă, cu siguranţă.

Pe de altă parte, dacă, aşa cum au sugerat unii filosofi, Pământul este într-adevăr singura planetă locuită din Univers, această situaţie regretabilă este rectificată în prezent. Putem găsi o fărâmă de consolare (ezit să spun şi de inspiraţie) în ideea că urmaşii noştri sunt deja în drum către alte stele.

Desigur, noi nu-i vom putea recunoaşte şi ar putea fi lipsit de tact să-i întrebăm cum anume au ajuns acolo.

SURSA

Mie-mi pare că teoria unei fose septice primordiale ar putea explica multe chestiuni care-au ciufulit rahatu-n lumea noastră românească în ultimele săptămâni.

Ceea ce mă face să-mi pun nişte „întrebări de bun-simţ” în stilul lui Răzvan Orăşanu [1. Despre care trebuie să spun c-a publicat nişte articole foarte bune în lunile care-au trecut de când am scris articolul linkuit. Desigur, a mai dat-o şi-n bară, când cu plagiatul lui Mang, că el scrie articole cuantice, care merg pe toate traseele posibile pe drumul spre ţintă.] şi-al vedetelor de la teveurile dă ştiri: dacă la început a fost cuvântul, does this mean God was talking shit? Şi, apropo, asta înseamnă că versurile astea ale lui Tupac: „Niggaz talk a lot of shit, but dat’s after I’m gone, cuz they fear me in the physical form, let it be known: I’m troublesome” sunt de inspiraţie divină? Sau Tupac era Jayhova de fapt?
Şi, alt apropo, ştiţi că romanii aveau (allegedly) un zeu al flatulaţiei, rahatului şi WC-urilor pe numele său de fată Crepitus, invocat în caz de constipaţie? Oare are legătură cu_cuvântul englezesc „crap” (cică n-are, dar problema trebuie investigată mai profund)? Şi de-acolo o fi provenind şi exorcizarea? As in: când stătea romanul Scremus Maximus pe vespasiană, chema un popă să ţipe la el: „In the name of eer…Uranus, I command you: leave this body NOW!!!”?

Şi, most importantly, ce-a fost la început: curul sau rahatul?[2. Nu ştiu dacă se observă din text, dar sunt nedormit până-n prag de epuizare. Ceea ce ar explica de ce mi se par amuzante chestiile astea acum…]

–––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Anunțuri

10 gânduri despre „Toaletele zeilor sau Colonizarea spaţiului

  1. Pingback: polimedia.us/fain

    • Lol, nu ştiam că există filmări ale incidentului U-1206

      (Pe scurt, un căpitan de submarin a scufundat măgăoaia când a tras apa. Cică budele de submarine sunt sisteme foarte complexe şi există un seaman responsabil cu trasul apei. Unele rapoarte neoficiale (care nu-s menţionate pe Wikipedia) spun că_căpitanul Schlitt ar fi avut diaree sau ceva de genul şi i-a fost ruşine să-l cheme pe ăla care trage apa după toată lumea, aşa c-a încercat să tragă el apă. Rezultatul a fost cum scrie pe Wiki: apă la baterii, gaze toxice, ieşit la suprafaţă, reperat cu bombardele, predat.)

      • Asta e o dilema veche de a mea.De ce in ttoleaa femeilor este mai multa mizerie decat in cea a barbatilor?Initial credeam ca se intampla asa in locurile in care au acces femeile mai de la tara, femeile mai fara educatie, ma gandeam la orice.Ulterior am ajuns sa lucrez intr-un hotel de 5 stele, lucrad pe parte executiva si avand birourile undeva in apropierea centrului de afaceri unde se tineau conferintele, foloseam toaletele oaspetilor.Tocmai pentru ca acele toalete erau mereu sclipitoare si mereu miroseau frumos, pentru mine erau o oaza de liniste si pace (cand organizezi evenimente si conferinte iti gasesti cele mai dubioase locuri in care sa te ascunzi)Revenind, am avut intr-o zi un eveniment urias, ceva cu bancile, dupa o intalnire de cacat fug in oaza mea de liniste si intru in cabina, moment in care am inceput sa tip. Cineva se cacase in oaza mea de liniste si era rahat si pe perete, culmea e ca nu erau stropi, ERAU URME DE DEGETE, dap, o tanara domnisoara s-a cacat, i-a scapat un deget in cur si s-a gandit ca ar fi fun sa faca niste dungi de rahat pe pereti.Din momentul ala eu nu mai am pretentii de la o buda, oriunde intru ma gandesc ca ca o sa fie ceva desprins dintr-un film horror, nu am mai fost niciodata dezamagita, ba din contra am fost placut surpirnsa )Total diferit de subiect, nu mai vad zambiclicii, adica eu nu mai am posibilitatea sa adaug zambilici in text.

  2. Articol de(spre) rahat. Totul porneste de la premiza ca nu stiu cine a descoperit cacat pe luna. Du-te de te culca Cosmine si vezi sa nu visezi latrine, fie ele cosmice or cosmogonice!
    PS: nu te supara frate; mai da odata cu zarul.

    • Nucă n-ai înţeles. Articolul de rahat e/se vrea a fi humoristic. Dar pleacă de la un fapt: este mult rahat pe orbită (nu pe lună). Pentru că_cosmonauţii au nişte WC-uri care evacuează căcatul în spaţiu. Majoritatea rahaţilor n-au orbite prea stabile, aşa că_cad înapoi pe Pământ, îngheţaţi. Dar unii rămân pe orbită şi/sau se ataşează de alte obiecte de pe orbită, de la sateliţi la ceainicul lui Russell, sub forma unei pelicule fine.
      Clarke e un troll, a propus ipoteza de mai sus doar că supere pe cei prea convinşi de destinul măreţ al umanităţii. Şi văd că funcţionează. 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s