Pot face orice. Motivaţionale şi iraţionale.

Examen de maturitate şi autopercepţie.

Se dă scheciul:

Ok, opriţi-vă din râs. Am spus să vă opriţi.
Cerinţă. Comentaţi următoarele replici:

„You can do anything”
„People are such huge pussies”
„I have no shame or self-awareness”
„I’m full of unearned confidence”
„No one has ever been honest with me about how mediocre I am”
„I’ve never been punched”
„My parents […] always told me I’m great at everything”
„I went to a school with no grades”
„I tried and therefore no one should criticize me”

Hmmm, I can do even better. O să-mi folosesc bagheta magică (Mister Potter, is that a wand in your pants…) şi o să adun toate replicile de mai sus într-o singură frază, şi-apoi putem comenta cu toţii, mkay?
În română, pentru că pot, după cum minţea Obama (un bun exemplu de „Pot face orice!”):

„Pot face orice pentru că părinţii mi-au spus întotdeauna că mă pricep la orice-mi pun mintea, pentru că n-am luat niciodată un pumn în muie, pentru că am fost la o şcoală în care nu se dădeau note şi, deoarece toţi sunt laşi şi nimeni nu mi-a spus vreodată cât sunt de mediocru, sunt plin de o încredere pe care nu am câştigat-o, nu am ruşine şi nici simţul ridicolului. Pot să fac orice şi nimeni nu trebuie să mă critice pentru că am încercat.”

Puteţi pune un chip în spatele acestei fraze, o gură lângă bula cu text a acestei benzi desenate? Eu pot (pot orice). Avem mulţi dintr-ăştia. Ca să mă rezum doar la blogging, să-i numim pe Chinezu (poate aşa-şi răspunde la întrebarea cu haterii), Arhi, Zoso (too soon?), VisUrât, Adrian Ciubotaru etc. Iar de-ar fi să trecem şi prin politică, presă, afaceri, societate civilă, educaţie, showbiz, săpat şanţuri sau scărpinat în cur am găsi peste tot genul ăsta de indivizi, proştii fuduli, ignoranţii amabili şi de succes, imbecilii cu morgă serioasă, şefii fără idei, bicicliştii de weekend care se cred măcar apostoli, dacă nu chiar Mesia, profesorii orbiţi de propria lipsă de perspective, vedetele băloase, Doreii cu viziune politică sau scormonitorii în rahat.

Problema comună a tuturor acestor atotpricepuţi este autopercepţia, modul în care-şi reprezintă sinele şi-şi estimează locul în lume. I hold this truth self-evident: dacă nu-ţi spune nimeni că eşti prost în momentul propice, o să rămâi prost pe vecie, ba chiar o să fii mândru de propria lipsă de [inteligenţă, soluţii, imaginaţie, talent, coaie etc.] Dar stai liniştit. Nu o să fii singur niciodată. Atotpricepuţii sunt organisme sociale. Cred că de-aici denumirea de social media, adică comunitatea celor care-şi întreţin prostia pe baza aplauzelor entuziaste ale altor proşti. Un ZeList al prostiei, cum ar veni, eu dau link către prostia ta, tu către a mea, cel mai linkuit om iese-n vârfu comunităţii piramidale.
De aici extragem definiţia inteligenţei: inteligent e ăla care ştie când e prost. Deeeeeep, dude!

Şi da, au dreptate ăia de la Saturday Night Live, am ajuns toţi nişte laşi. Toţi vrem părinţi care ne încurajează, prieteni care ne susţin, interlocutori care ne mint frumos, reclame care ne spun doar cât de inteligenţi, frumoşi şi la modă suntem. Critica e musai să fie constructivă. Dacă-i atragi atenţia cuiva că a spus o prostie eşti hater. Nu contează că ai dreptate, trebui să întorci în fel şi chip textul, să sune mai mult a „nu ai dreptate în cazul ăsta, da-n general eşti genial”, „sunt de acord cu tot ce-ai spus, da ai zbârcit-o la punctul ţâşpe, că-n rest eşti magistral” etc. Pupincurişti se găsesc mereu, haterii sunt marfă preţioasă.

Atotpricepuţii ŞTIU CHESTII. Şi chiar dacă nu le ştiu, n-or să recunoască niciodată lucrul ăsta, că-i ruşine. Atotpricepuţii nu sunt niciodată autoironici pentru că persoana lor augustă este cel mai important lucru care i s-a-ntâmplat acestei planete de la Big-Bang încoace şi-ar fi păcat să se ia singuri la mişto. De asemenea, atotpricepuţii n-au umor dar sunt convinşi de lucrul contrar. Asta pentru că ei n-or să se simtă niciodată inadecvaţi, out-of-place, ridicoli. Nope, proştii sunt în largul lor oriunde. Doar că largul lor e foarte strâmt, de fapt.

În scheciul de mai sus, atotpricepuţii sunt denumiţi „generaţia YouTube”. Poate la ei, că noi, în buna tradiţie protocronistă a gloriosului neam românesc care-a colonizat Roma şi-a inventat focul, avem atotpricepuţi de multă vreme. Ştiţi de ce? Pentru că noi am avut comunismul. Iar comunismul este un instrument care-i face pe oameni să se simtă egali în inteligenţă şi aptitudini aproape la fel de bine ca Internetul. Noi ne-am îmbrăţişat atotpriceputul interior cu vreo 70+ de ani în urmă şi nu i-am mai dat drumul din strânsoare de-atunci încoace. Iar cum trendul mondial pro-egalizare, -discriminare pozitivă şi -atotpriceputoşenie e în plin avânt, e puţin probabil c-o să scăpăm curând de falşii Supermani ai minunatei lumi noi.

Aşa că, doamnelor şi domnilor, fraţi creştini, oameni buni, tovarăşi şi preteni, vă-ndemn cu toată duioşia: când vă confruntaţi cu un atotpriceput şi cu prostia aferentă, explicaţi-i cât mai răspicat şi detaliat lucrul ăsta. S-ar putea să se supere, dar dacă există o cât de infimă şansă ca declaraţia voastră de dragoste pentru idioţi să-i deschidă ochii, merită. Întotdeauna. Chiar dacă nu funcţionează, chiar dacă vă înjură şi preferă confortul amorţitor al dobitoceniei, probabil că n-o să mai vorbească cu domniile voastre, deci n-aveţi decât de câştigat.

P.S. Da, ştiu, puteam lăsa doar clipul video şi-aţi fi înţeles voi despre ce-i vorba. Ce-am zis mai sus e doar un rant dezlânat, aşa e. Dar cine îndrăzneşte să-mi spună chestia asta e un hater şi NU ştie chestii. Eu măcar am încercat, why u hate?

Anunțuri

41 de gânduri despre „Pot face orice. Motivaţionale şi iraţionale.

  1. Pingback: Pot face orice. Motivaţionale şi iraţionale. | Cosmin Maricari | BunDeCitit.ro

  2. Pingback: In atentia I.G.P.P.A. - Autodenunt pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu.

  3. Uite, îţi fac eu un serviciu: Toate chestiile legate de organizarea socială actuală pe care le-ai scris pe blogul ăsta (pe principiul noi muncim, nu gandim) sunt prostii. Îţi recomand să te limitezi la povestioare pseudo-biografice. Sunt amuzante şi bine scrise.

    • Sup, Lefty? 🙂

      În primul rând: hatere. 😛
      Şi-n al doilea, dă un exemplu. Am spus multe chestii care s-ar putea califica la capitolul prostii. Alege un lucru şi hai să-l dezbatem până la epuizare. 😀

      Choose your destiny! (cu vocea din MK Trilogy)

      • Da, sunt un stângist nenorocit, la fel ca Raed Arafat, aşa că hai să-ncep cu el 🙂

        În articolul „Protestacii”, ai spus că nu vezi în ce fel ar putea fi afectat SMURD-ul de deschiderea pieţei serviciilor de urgenţă. Într-un limbaj de lemn, tre’ să recunoşti, te-ai referit la efectele negative pe care le-ar putea avea privatizarea SMURD. Opinia mea e că unele lucruri pur şi simplu nu trebuie privatizate. Americanii au privatizat până şi închisorile, iar rezultatul este că au cei mai mulţi puşcăriaşi (raportat la numărul cetăţenilor) din întreaga lume. Legat de SMURD, privatizarea ar implica obţinerea de profituri tot mai mari, ceea ce ar însemna că goana de a salva vieţi ar fi înlocuită de goana de a face bani (poţi citi argumentele lui Raed Arafat aici – http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Se_privatizeaza_Urgenta-_Spaime_si_efecte_0_624538108.html).

        În acelaşi articol, vorbeşti pe un ton de superioritate despre categoria generică a „băgătorului în seamă”, care a venit în Piaţa Universităţii fără să ştie de ce. E un argument demn de Andreea Pora. Ultimul lucru pe care îl poţi spune despre România este că oamenii n-au de ce să protesteze. Te-ai fi aşteptat ca lumea să aibă o platformă comună din primele seri, ca mii de oameni să joace o variantă hipertrofiată a „telefonului fără fir”, în care vorbele transmise în piaţă din gură în ureche s-ar fi concretizat în cele din urmă într-o listă septică pe puncte de revendicări. Adevărat, nu a existat un lider al protestelor, însă tu n-ai deplâns asta, ci ai luat în râs suferinţele oamenilor. În primul volum din Moromeţii, dezgustat de pregătirea militară, Nilă are o recţie animalică: scoate un „muget cumplit” şi îl ia de gât pe comandantul-învăţător. Aşa a fost şi cu protestele astea: au reprezentat un răcnet de nemulţumire. Vom vedea dacă el se va închega într-o platformă anti-sistem sau nu.

        Încă un exemplu şi gata. Din opiniile tale uneori prolixe, deduc că ai impresia naivă că neoliberalismul e o chestie bună şi că românii nu trebuie să se plângă, ci trebuie să muncească mai mult. Nu pricep cum de nu vezi că munca oamenilor obişnuiţi a fost devalorizată de rapturile politicienilor, de ingineriile financiare ale descurcăreţilor, de iluzia de piaţă liberă în care ne trăim vieţile. Dorel nu e un actant indolent al unei comedii bufe, e protagonistul unei tragedii. „Hybris-ul” său e că înţelege situaţia mizerailă în care se află, înţelege cum sistemul îl împiedică să aibă o viaţă decentă şi conştientizează faptul că e prea mic pentru a schimba ceva. În consecinţă, îşi bagă picioarele şi face haz de necaz.

        Aş putea continua, dar mă tem că o dau în „Brutality”.

        • 1. Nu-mi vine să cred că după atâta timp şi atâtea dezbateri încă se vorbeşte de „privatizarea SMURD”. Nu a fost vorba niciodată de aşa ceva. Proiectul legii sănătăţii, ăla retras, nu vorbea nici pe departe de privatizare (vezi Titlul IV, Art. 47). Ce spuneam eu cu limbajul meu de lemn era o descriere precisă a modificării: deschiderea pieţei serviciilor de urgenţă. Nu privatizarea, deschiderea. Basically, modificarea ar fi fost următoarea: serviciile private de urgenţă, care, btw, există deja, ar fi avut dreptul să răspundă la apeluri de urgenţă pentru urgenţe majore. În prezent, BGS, de exemplu, se ocupă doar de urgenţe minore, nu are voie legal să răspundă în caz de, să zicem, accidente de maşină grave. Dacă s-ar fi adoptat legea, privaţii ar fi avut voie să răspundă la apelurile astea.
          Să luăm un caz ipotetic: în 2015, Gheorghe, din Cuca Măcăii No Man’s Land are un accident potenţial fatal. Nevastă-sa, Mărie, sună la 112. Serviciul de ambulanţă nu poate ajunge decât în 3 ore. Pacientul moare. SMURD nu are echipaj la îndemână pentru că a fost un accident cu 3 victime în altă parte. Pacientul moare. Să zicem că legea e adoptată. Poate că există un serviciu privat care s-ar încumeta să facă lucrul ăsta. Desigur, e complet ipotetic. Aşa că ipoteticul pacient are o ipotetică şansă de supravieţuire. Să zicem în schimb că legea încă nu e adoptată. Şanse 0.
          Problema lui Arafat este că privaţii vor fi accesa practic aceleaşi fonduri la care are acum acces doar SMURD-ul. Dar zi-mi tu mie: pentru pacient nu este mai bine să existe mai multe şanse de salvare? Contează pentru un om în pericol de moarte dacă-l salvează SMURD sau Lifeline SA? Contează pentru stat cui rambursează suma aia de bani pentru un cetăţean salvat?
          De aia, Băsescu a fost un bou când i-a zis lui Arafat că-i stângist, pentru că de fapt legea e mai mult de stânga, cu gândul la pacient şi la asistenţa oferită populaţiei, pe când argumentele lui Arafat, strict economice şi lipsite de empatie, sunt de dreapta. Mai ales ăla cu „se vor bate ambulaţele pe pacienţi”. Ăla-i deosebit de stupid. De fapt implementarea propusă de Vlădescu ăla (parcă aşa-l chema) nu era să facă un serviciu de taxi, să dea prin staţie şi să răspundă toţi la comandă de bezmetici. Urmau să fie selectate ambulanţele din zonă, se alegea una şi i se dădea misiunea. Şi chestia asta ar fi făcut-o tot statul, ca şi până acum.
          Probabil că Arafat se gândea la începuturile SMURD, când exact aşa făceau: pândeau apelurile de urgenţă şi se trezeau ăia de la ambulanţă cu echipajul SMURD peste ei. A fost răzbel mare între ambulanţă şi SMURD, a declarat chiar Arafat într-un interviu.
          2. De fapt, e fix pe dos: oamenii au ieşit în stradă cu o platformă comună, susţinerea lui Arafat şi apoi manifestaţiile au devenit o bătaie de joc. Eu nu neg că sunt sute de motive pentru ieşit în stradă, am şi zis asta, şi-n articolul cu Protestacii, şi-n ăla în care explicam pentru ce-aş ieşi în stradă. Dar să ieşi ca bezmeticu să ceri benzină mai ieftină când ăla de lângă tine urlă despre legea sănătăţii e pură prostie. E inutil, ba chiar contraproductiv.
          Cât despre „urletul animalic” şi lipsa liderului, dă-mi voie să mă citez, că-mi place despre mine:
          “Înţeleg rolul psihologic eliberator al urlatului în stradă, dar dincolo de asta, ce utilitate are protestul de acum? “România prinde glas”, s-a grăbit să spună Antena 3. Nu, România prinde glasuri, as in more than one. Şi fiecare glas vrea altceva, ceea ce înseamnă că niciun glas nu va primi nimic.”
          “Nu e necesar decât un lider, apolitic, repet, al cărui nume să aibă destulă rezonanţă pentru a strânge destui oameni în jurul acestei mişcări. Singurul care-mi vine acum în minte e Cristian Ghinea, dar asta nu înseamnă că e unicul.”
          De fapt, poţi citi Pentru ce aş ieşi în stradă, că-mi pare că nu ai făcut-o, şi-acum îmi reproşezi lucruri pe care nu le-am spus/gândit.
          3. E clar c-am fost prolix dacă ai înţeles tu asta din vreun text publicat aici. De fapt, cred că şi capacitatea mea de înţelegere e prolixă, că nu poci discerne ce-ai vrut să-mi reproşezi în ultimul punct…
          O iau aşa, cătinel: în primul rând, neoliberalismul ar fi o chestie bună, doar că n-avem noi parte de aşa ceva. Noi avem o cleptocraţie, precedată de comunism. Comunismul a creat o Doreii, i-a învăţat că au dreptul la job, mâncare, casă chiar şi dacă nu muncesc. Comunismul a devalorizat munca, nu piaţa liberă. Cleptocraţia a perpetuat specia asta, pentru că a trebuit să ţină Doreii orbi ca ei să poată fura. Au acordat ajutoare sociale fără discriminări şi remuşcări ca ei să poată fura liniştiţi, iar când balonul s-a spart, ca să vezi chestie, tot ei au început să le reproşeze Doreilor ”nemunca” pe care tot ei au încurajat-o.
          Ai dreptate, cred lumea trebuie să muncească mai mult. Băsescu, Boc, Udrea etc. nu au dreptul moral să le ceară Doreilor asta, din motivele expuse mai sus. Dar eu am. Şi tu la fel. Explică-i şi lui Rogo: nu corporatiştii oprimă Doreii, statul oprimă Doreii şi corporatiştii.

          Aştept cu nerăbdare Brutality-ul. 😀

          • P.S. Am uitat să adaug: nici eu nu cred că trebuie privatizat ORICE. De exemplu, sistem de sănătate publică, închisorile şi altele. Doar că aici nu era vorba de privatizare.

          • 1. OK, să lucrăm cu exemplul tău şi să zicem chiar că ar putea fi înfiinţat un dispecerat echidistant. Dacă simultan cu Măria dă apel la 112 şi Leana din Cucuieţii din Deal (sat vecin cu Cuca Măcăii), a cărei familie care mergea la o nuntă cu un autobuz a avut un accident grav.

            Bazându-se pe profit, managerul serviciului cel mai apropiat de accidente decide să-şi trimită toate forţele la autobuz, invocând gravitatea acestui accident. Următorul serviciu la fel şi aşa mai departe, astfel că Ambulanţa, după 4 ore, îl găseşte pe Gheorghe mort.

            Exagerez şi m-am şi complicat puţin, dar şi tu te scarpini cu o mână la urechea cealaltă. Ai un sistem care funcţionează foarte bine. În loc să-i suplimentezi resusele, propui să complici lucrurile şi să faci un talmeş-balmeş.

            2. Păi mie mi se pare eliberarea psihologică foarte importantă, că doar de-aia plătesc americanii bani grei ca să se întindă pe canapele. Vrei ceva mai mult, aşa că poftim: cei din piaţă au avut cel puţin un punct comun, să scape de Băsescu şi de Boc, prin organizarea de alegeri prezidenţiale anticipate. Dacă nu priveşti lucrurile tendenţios, vezi că au mai avut ceva în comun: condamnarea tuturor politicienilor care au activat din 89 încoace. De acord că
            e nevoie de un lider, dar, pe bune acum, ţi se pare Cristian Ghinea un nume cu rezonanţă? Şi chiar ţi se pare un potenţial LIDER?

            3. Recunoşti că trăim într-o cleptocraţie, dar spui că trebuie să muncim mai mult. E ca şi cum ai fi un sclav la vâslă şi le-ai spune celor din jurul tău să vâslească mai cu spor. De ce să muncim mai mult? Ca nişte patroni venali şi politicienii cu care sunt în combinaţii să se îmbogăţească şi mai mult pe spatele tău? Tu dacă ai câştiga 1.000 de lei pe lună ca săpător de şanţuri (nimeni nu-ţi dă mai mult, că ţara e plină de braţe flămânde) ai lucra de dragul
            muncii bine făcute?

            Îmi pare rău că îţi suspectezi conaţionalii de putoare cronică, dar
            ultimele decenii te contrazic. Stimulaţi suficient, românii muncesc până se cocoşează, a se vedea cazurile celor care au plecat în Italia, Spania, Marea Britanie, etc. Vrei ca românii să muncească mai mult? Stimulează-i financiar. E atât de simplu.

        • „Opinia mea e ca unele lucruri pur si simplu nu trebuie privatizate”

          O hallo newb. Meet „Opinia mea e ca unii trebuie violati anal cu pompa de desfundat chiuvete dupa care pusi sa danseze pe taciuni.” Doara daca-i liber la opinii izvorite din fiecare cum ii vine de ce nu ?

  4. 1. Păi tocmai, ar fi fost suplimentarea resurselor. The clever way: statul nu mai dă bani pe ambulanţe, nu plăteşte medici şi şoferi, ci doar serviciile în sine. E fix acelaşi lucru. Iar exemplul tău e irelevant, şi acum ambulanţele şi SMURD-ul se duc unde-s mai multe victime şi unde-i mai grav pacientul. Nu ţine de profit, ci de regulile triajului. Culmea, respectând aceste reguli, potenţialele servicii private ar obţine şi maxim de profit. Win-win, zic eu.
    2.1 Am zis şi eu că eliberare psihologică e importantă.
    2.2 Să scapi de toată clasa politică nu e un obiectiv, e o iluzie. Alternativa e anarhia.
    2.3 Cristian Ghinea e de departe cel mai rezonabil nume din piaţa ideilor la ora actuală. Stă deoparte şi de stânga de mucava a lui Rogozanu, Ernu etc. şi de dreapta pompoasă şi plină de slogane goale şi tradiţionalism steril a lui Neamţu. Cât despre rezonanţă… dacă ţi se pare că un om cunoscut şi recunoscut în toată Europa are prea puţină, atunci cine-i bun?
    3. Munca e bună şi pentru angajat, nu doar pentru patron. Dacă nu poţi munci mai mult, munceşte mai inteligent (vb la modul general). Şi nu-mi suspectez conaţionalii de nimic, că nu vorbim la modul absolut aici. Vezi şi-n articolul cu Dorel, unde spuneam:
    „Eu nu dispreţuiesc munca. Şi mai cred (mă hazardez aici, nu pot dovedi nicicum afirmaţia) că mai mult de 90% dintre muncitorii necalificaţi îşi văd probabil de treabă, nu dorm ziua în amiaza mare. Iar orice muncitor care-şi vede de treaba lui merită tot respectul. Şi probabil îl primeşte, n-am auzit niciodată vreun “corporatist” să înjure un săpător de şanturi care-şi face treaba, un instalator care nu-l amână cu zilele, un zidar care nu-i fură din materiale. Din contră, muncitorii cinstiți sunt apreciaţi.”
    Dar la partea cu salariile, s-avem pardon. Dacă un săpător de şanturi nu poate obţine mai mult de 1.000 de lei la niciun patron, asta nu înseamnă că toţi patronii sunt venali, ci că atâta face munca asta. Şi mi se pare normal.
    Şi ajungem, din nou, la stat. Pentru că statul plăteşte cu sume ridicole munci care-s plătite enorm la privat. Medicii, profesorii etc. Privatul funcţionează, recunoaşte valoarea. Statul nu.

    • 1. Devine obositoare discuţia asta. Înainte să deschidem serviciile de urgenţă, hai să vedem dacă e nevoie să facem asta. În plus, mă tem că noţiunea de urgenţă va deveni mult mai maleabilă atunci când va fi profitul în joc.

      2. Să scapi de toată clasa politică actuală nu e o iluzie. Sunt destui tineri nepolitizaţi care pot prelua frâiele ţării. Unde vezi tu anarhia nu ştiu.

      3. Spui bine, Ghinea se află în piaţa ideilor şi acolo îi e locul. Noi avem nevoie acum de un lider, nu de un teoretician.

      4. Tu te prefaci sau chiar nu-nţelegi că valoarea muncii a fost diminuată atât de hoţia statului, cât şi de interesul companiilor private de a obţine profituri cât mai mari cu investiţii cât mai mici? De asta neoliberalismul e o idioţenie şi o monstruozitate, că încurajează abuzurile companiilor. Încearcă să priveşti lucrurile şi diacronic, nu doar sincronic

      • Devine. O fi ora de vină.
        1. Păi e nevoie pentru că avem încă oameni care mor înainte să ajungă salvarea/SMURD-ul.
        2. Prin ce procedeu „scapi de clasa politică”? Bănuiesc că nu prin vot, c-ar trebui partid, ar dura. Revoluţie? Îi scoatem din Parlament şi-i împuşcăm pe stadioane? Rescriem constituţia şi legile? Cum adică unde văd anarhie?
        3. Politica este piaţa ideilor, nu a acţiunilor. Liderii se bazează pe idei, nu pe armate.

        4. This is utter bullshit. Valoarea muncii nu e fixă, pentru că nu se plăteşte munca în sine ci o anumită muncă. De aia, neoliberalismul nu încurajează niciun abuz. Pe de altă parte, să sugerezi că un săpător de şanturi merită acelaşi salariu cu un profesor, asta este un abuz. Fiecare merită un salariu pe măsura a ceea ce oferă în schimbul său. Munca fizică n-are o valoare prea mare pentru că e la îndemâna oricui. Un medic poate săpa un şant întotdeauna, un săpător n-o să facă operaţii pe creier. Fractura asta este firească.

        • 1. Pana se inventeaza teleportarea o sa tot avem oameni care mor inainte sa ajunga SMURD-ul. Trebuie sa se faca un studiu pentru a stabili exact de ce resurse suplimentare e nevoie.

          2. Prin vot, clar, chiar dacă durează mai mult. E o chestiune de timp până vor fi votaţi liderii potriviţi.

          3. Politica înseamnă idei transpuse în practică.

          4. Cine a sugerat că un săpător de şanţuri merită mai mult decât un profesor? Normal că profesorii trebuie să câştige mai mult. Însă merită amândoi salarii mai mari decât au acum, când nu-şi permit să trăiască demn. Spui că fiecare merită un salariu pe măsura a ceea ce OFERĂ în schimbul său. Ce OFERĂ cui? Şmecherii de pe Wall Street nu oferă ceva societăţii, jonglează cu nişte abstracţiuni şi îşi îmbogăţesc patronii, care nici ei nu oferă ceva societăţii. Singurele lucruri care rămân în urma lor sunt conturile lor tot mai grase.

          În plus, cine stabileşte remuneraţia pentru munca prestată? Companiile care sunt avantajate politic de neoliberalismul sălbatic şi de conducătorii corupţi.

          Ultima parte a comentariului îţi trădează gândirea schematizată cu forţa. Chiar aşa să fie oare, un medic poate săpa ÎNTOTDEAUNA un şanţ? Pe bune? O femeie-medic în vârstă de peste 50 de ani poate săpa un şanţ? La 30 de grade Celsius? Dar s-o lăsăm pe biata femeie, TU poţi săpa un şanţ?

          • Scuze, m-am culcat aseară, că nu-s obişnuit să muncesc prea mult. 😛

            Sărim peste primele trei puncte şi intrăm direct în ideologia de tristă amintire. Practic, ce spui tu este că orice om, indiferent de ocupaţie, merită un salariu care să-i permită să trăiască decent, nu? Patronii trebuie să ofere exclusiv salarii bune, nu? Pentru că life’s just that simple. 🙂 Îmi place că tu compari sistemul actual, care, după cum ţi-am zis, e extrem de departe de neoliberalism, cu un sistem socialist idealizat. De ce nu compari cu sistemele socialiste reale? Ţi se pare că era mai bine în comunism? (Dacă da, încheiem discuţia chiar acum şi nu mai deschidem niciodată subiecte politice-sociale. Literatură, filme, seriale, jocuri etc., orice, dar nu politică.)

            Aşa, where was I? Bun, deci salariul se dă în funcţie de ce oferi ăluia care-ţi plăteşte salariul. Şi salariile pentru o anumită ocupaţie sunt stabilite de legile economice, de cunoştinţele necesare, de raritate, de gradul de complexitate şi periculozitate al ocupaţiei. Şi chestia asta se întâmplă fără intervenţie din partea statului. Cert este că salariile nu trebuie să asigure traiul angajatului, pentru că nu există obligativitate de nicio parte: angajatul nu e obligat să muncească la un angajator anume, care nu e obligat să-i plătească un salariu care i se pare lui decent. Indivizii necompetitivi vor trăi mai prost întotdeauna. O fi cinic, dar nu văd de ce-ar trebui să-mi pară rău pentru un individ sănătos care refuză să înveţe mai mult. Cum rămâne cu viitorul digital?

            Iar partea cu săpatul şantului era self-explanatory, nu văd unde-i confuzia: chiar şi o femeie medic de peste 50 de ani ştie cum se sapă un şant. Se plătesc cunoştinţele, nu execuţia. Şi dacă nu mă crezi că oricine, chiar şi eu, poate să sape şanţuri, ţin să-ţi reamintesc că sistemul tău ideal a reuşit să sape cel mai mare şanţ din ţară, canalul Dunăre-Marea Neagră, cu nişte intelectuali firavi.

    • Şi încă ceva: dacă un săpător de şanţuri nu poate obţine mai mult de 1.000 de lei de la niciun patron nu înseamnă că niciun patron nu are venituri suficient de mari pentru a-l plăti mai mult. Înseamnă că există o „fractură socială” (şi folosesc expresia asta tocmai pentru că te enervează) între exploataţi şi exploatatori.

  5. „Se plătesc cunoştinţele, nu execuţia”. Pe asta de unde ai scos-o? La săpatul şanţului se plăteşte execuţia, este evident pentru orice om care a făcut muncă fizică la viaţa lui. Spre deosebire de tine, am săpat un şanţ. Şi crede-mă, nu a fost uşor. Ce s-a întâmplat la canal a fost o monstruozitate, fireşte, dar trebuie menţionat că au reuşit să-l sape pentru că munca s-a desfăşurat într-un sistem necompetitiv.

    Şi mai lasă-mă cu chestia asta cu indivizii sănătoşi care nu vor să înveţe. Unii dintre români n-au rude suficient de bogate ca să-şi ţină odraslele câte şase-şapte ani în facultate până se hotărăsc tinerii ‘telectuali să-şi ia toate examenele şi să-şi obţină patalamaua care îi ajută să-şi obţină o slujbă călduţă. Ştii foarte bine despre ce vorbesc, nu te prefă că toţi indivizii sănătoşi au aceleaşi şanse.

    Să te fi văzut pe tine unde ai fi ajuns dacă ai fi fost nevoit să munceşti de la 14-15 ani. Ai fi venit acasă după o zi epuizantă petrecută pe şantier şi te-ai fi pus cu burta pe carte, nu?

    Banii sunt concentraţi în mâinile unui număr redus de indivizi, care vor să se îmbogăţească şi mai mult. În felul ăsta, noi, muncitorii, suntem la mâna hrăpăreaţă a lor. Ce urmează este evident pentru toată lumea care nu refuză să înţeleagă asta.

    Cum nu avem acum neoliberalism pur (şi e mai bine aşa, crede-mă), aşa n-am avut comunism, am avut o concepţie denaturată a comunismului. Nu susţin că a fost bine înainte de ’89, dar, crede-mă, nici sistemul actual nu mă dă pe spate. Dacă ţie-ţi place statutul de sclav modern şi te mândreşti cu el, pentru că eşti un sclav mai bine pregătit şi mai bine plătit decât sclavii mai fraieri ca tine (faţă de care te simţi superior, pentru că – nu-i aşa ? – tu ai învăţat, iar ei nu), atunci spune aşa şi n-o să mai încerc să te conving că nu trăim în cea mai bună dintre lumile posibile.

      • Cosmin, prin mesajul asta te anunt ca nu voi mai comenta pe blogul tau pana cand nu vei filtra comentariile retardate si gratuit vulgare ale ipochimenului asta de mai sus. Nu cred c-o s-o faci prea curand, pentru ca din unele comentarii ale tale deduc ca aveti un stil oarecum comun de a dezbate, asa ca o sa ma rezum la a te citi. De critica vad ca n-ai nevoie oricum, pentru ca ai intotdeauna dreptate.

          • @Mircea Popescu
            Do me a favor şi nu mai înjura lumea pe aici. Adică, n-o să şterg dacă te apuci să înjuri, dar aş prefera să nu o faci. Mersi.
            FYI, discuţia de mai sus pare oarecum fragmentată pentru că eu cu Cristi am mai discutat chestiile astea şi-n alte părţi, in private. De aia ne-am permis amândoi să facem afirmaţii care-ţi par acum stupide, pentru că we’ve been over them before. Ştiu că e reacţia ta naturală să scrii „de bine” despre cei care-ţi par proşti într-un moment sau altul, dar de data asta n-ai dreptate.

            Eu n-o să mai intru astăzi pe blog că am un proiect important la locul de exploatare şi-aş prefera când intru diseară să nu găsesc înjurături de la prieteni şi Popeşti deopotrivă. 🙂

          • Mei, eu inteleg ca sunteti prieteni ceea ce-i foarte bine si frumos. Inteleg ca cetateanul nu reuseste sa-si aduca pe Internet ce valori si calitati umane deosebite o fi prezentind el in viata reala. Problema lui, da’ nu conteaza astea deloc. Dilema in care iti pare ca te gasesti e falsa : nu il obliga nimeni sa se faca de ris pe Internet daca nu-i capabil sa-l gestioneze corespunzator. Se limiteaza frumos la opinari la o bere ca majoritatea cetatenilor si in felul asta face pentru tot restul vietii buna figura de tip de treaba scl.

            In momentul in care apare cu „sfaturi” de toata prostia pe Internet, indiferent de relatia voastra in afara Internetului isi va lua palme. Eu nici intr-un caz n-am sa ingadui si n-am sa tolerez aiureli precum primul lui comentariu sa treaca nepuse la locul lor pentru motivul simplu ca aici nu cititi doar tu si cu el, care aveti contextul. Mai citesc si doua milioane de freudzi, si pe urma te miri de ce pustimea-i atita de tembela pe Internet. Pai de ce crezi ?!

            A vorbi in public implica o responsabilitate. Pe Internet ea e mai mare decit la o bere.

          • Ai trecut în modul anonim? 🙂

            Eu înţeleg ce spui tu, de asta nu şterg mesajele, oricât de violente ar fi ele. Problema mea este că, atunci când te manifeşti atât de… plenar aici, faptul că eu nu şterg mesajele ar putea fi interpretat ca o aprobare a acestora. Şi, by all means, critică tot ce ţi se pare de criticat, la mine sau la comentatorii/prietenii mei, dar fă-o rezonabil aici şi oricât de violent doreşti tu pe Trilema. Şi când zic rezonabil nu mă refer la limbaj, ci te rog doar să ataci problema at hand, nu persoana. Ştii tu, a fost toată chestia discuţia pe Fain cu atacul la persoană.
            Nu vreau să par ipocrit, că şi eu mai reacţionez aiurea şi înjur lumea gratuit. 🙂 De aia, repet, nu şterg niciun mesaj (mă rog, cu excepţia spamului). E o rugăminte, nu o regulă.

            Singura regulă la comentat aici e că nu există reguli.

          • Mei, inteleg ca sunteti prieteni ceea ce-i foarte bine da’ pina la urma va priveste. Inteleg ca tipul nu reuseste sa-si aduca online deosebitele calitati intelectuale sau ce-o mai fi avind el. Problema asta il priveste, iar dilema in care ti se pare ca te afli e falsa : nimic nu-l opreste sa isi pastreze deosebit de valoroasele judecati de valoare pentru la o bere cu prietenii, facind astfel frumoasa figura de cetatean destoinic alaturi de alti cetateni destoinici (la o bere).

            Altfel eu n-am sa tolerez aiureli de calibrul primului lui comentariu sa treaca pe Internet. Ele trebuie cenzurate (prin care cuvint nu intelegem sterse pentru ca pagina asta n-o citesti doar tu si cu el. Asa ca decit sa sed si sa ma uimesc cacum se face ca exista doua milioane de freuzi pe lume eu prefer sa fac ceva pe tema. Si deci nu-i dilema, e trilema : ori fara prostii precum alea subliniate, ori iese de pe Internet, ori iesiti impreuna de pe Internet. Da’ asta pentru viitor, ca-n cazul asta concret nu-s dispus sa imi modific evaluarea macar o decada-doua, si la drept vorbind nici n-as avea de ce, pizdute ultragiate cu „idei” supte din televizor gasesti pe toate drumurile.

          • Mnoa pleazna, constat ca-ti apar comentariile ca „anonim” ? Impresionanta chestia. Altfel eram de parere ca am pierdut un comentariu si l-am rescris. Se pot folosi ambele sau oricare.

        • Pff, câtă încrâncenare. 🙂 În primul rând, cred că ar trebui să încheiem conversaţia cu politica, e clar că numai ne enervăm. N-o să-ţi mai răspund la mesajul anterior (deşi… „slujbă călduţă” pe bază de patalama? 🙂 Eu nu m-am angajat nicăieri cu vreo diploma, ştii asta. Nici n-aveam de gând să termin facultatea, da mi s-a pus pata să fac un master de traduceri literare, că altfel îmi băgam picioarele şi-n asta, ca şi-n alea dinainte.) De-acum vorbim despre orice altceva vrei tu, doar ne ţinem deoparte de politică şi de „organizări sociale”, ok?

          Apoi, nu văd unde vezi tu „stil comun” între mine şi Popescu. Lui îi place să înjure şi să calce pe nervi, are o întreabă teorie cu chestia asta. Eu nu reţin să fi folosit atacul de persoană mai sus. Şi nici nu cred că m-am arătat inflexibil când a venit vorba de argumente sau că m-am ferit de critică. Din contră, cred că am răspuns întotdeauna fiecărui mesaj şi am argument după putirinţă. Mă rog, believe what you will.

          Ai dreptate totuşi, n-o să şterg comentariile. Mi-am propus de la început, cred că ţi-am şi spus cândva, să nu şterg niciun mesaj, indiferent cât de tare sunt înjurat eu sau altcineva. Şi, deocamdată, am şters doar spamul. Popescu a mai făcut chestia asta pe-aici, cu Răzvan Cucui de la Kamikaze, cu Lotus etc. Şi au mai fost dispute între alţi useri. Eu nu mă bag de nicio parte, as usual. Poţi să-i răspunzi în orice fel vei voi, libertatea e deplină de ambele părţi.

  6. Vai ce discutie…ma bag si eu ca musca in lapte.
    Societatea ideala nu e una in care intervine cineva pentru a regla salariile / munca. Societatea ideala e cea in care se pune accent pe constiinciozitatea muncii (chestie specifica comunismului) dar munca sa fie rasplatita pe masura valorii (chestie specifica capitalismului). Si capitalismul si comunsimul in formele lor ideale sunt acelasi lucru. Dar cum practica ne omoara nici un lucru aplicat aiurea nu este bun. Fiecare ideologie, in forma ei practica, are lacune. E irelevant ce ideologie e/ar fi aplicata atat timp cat e aplicata prost.
    1. A, nu vrei protectie sociala, domnule Maricari? Pai atunci de ce imi iei taxe si impozite de imi sar capacele. Unde se duc banii respectivi din moment ce eu, ca si cetatean liber al acestei tari nu ma aleg cu nimic de pe urma lor? A vrei sa imi iei taxe mari ? Pai atunci fa-ma sa ma simt protejat (si nu, nu ma refeream la cutiuta magica de la farmacie). A ca nu e obligatoriu ca fiecare sa o duca bine din ceea ce face? Si atunci, presupunand ca nu ar fi oameni suficient de disperati incat sa faca orice pe oricat de putin (ca sa nu mai vb de faptul ca ceea ce propui e un sistem care abuzeaza de disperarea oamenilor), daca nu ar face nimeni anumite chestii din simplu motiv ca nu isi permit sa traiasca din ele cum ar fi?
    Cum ar fi sa stai in acelasi miros infect de gunoi de pe scara sau in fata scarii (depinde pe unde are fiecare ghena)? Cum ar fi sa te duci sa iti cumperi una alta pe la 9-10 noaptea doar ca sa constati ce abtibild misto au mai lipit pe geamul de la usa? Cum ar fi sa ai un copil analfabet ca nu ti-ai putut permite sa il dai la o scoala privata? Pai nu stiu …ca eu sunt unu din cei speciali care nu-si bat capul cu detalii nesemnificative..
    2. Nu e ok nici cu un mediu in care nu se stimuleaza productia prin diferite metode. Omul, fiinda egoista – nenorocitul, nu prea are dorinta de a munci/progresa de dragul progresului. Sunt prea putini cei ce au chestia asta. Prin urmare trebuie facuta o diferenta intre cei ce au ceva in plus fata de ceilalti si restul. Nu merge pe principiul „Lasa ma ca merge asa” – principiu specific ideologiei comuniste. Pentru ca, daca statutul de al mai shmecher din shmecheri nu imi aduce nimic, de ce as mai depune eu efort sa fiu al mai smecher dintre shmecheri? O tanjesc de azi pe maine si aia e.
    Problema aici e ca nimeni nu a incercat pana in prezenta sa faca un exercitiu de imaginatie si sa se gandeasca la viitor. Toti spera ca pica o stea, se intampla un miracol si cumva cumva o sa fie bine.
    Mi s-a cam facut lene de scris (nu de alta dar am mancarea pe foc) si prin urmare voi continua alta data…

    • Eu nu ştiam până acum c-ar fi acelaşi lucru capitalismul şi comunismul. 🙂 De fapt, let me rephrase: capitalismul şi comunismul nu sunt acelaşi în nicio formă, aplicată sau ideală.
      Nu ştiu de unde ai scos chestia cu taxele, că io n-am zis niciodată c-ar trebui să fie mai mari, so…
      Cât despre partea cu „nu e obligatoriu ca fiecare sa o duca bine din ceea ce face”, I still say this. Ce vreau să spun este că: nivelul tău de trai nu este responsabilitatea angajatorului. Dacă nu-ţi ajung banii de la un job, schimbi jobul, lucrezi în plus, înveţi să faci mai multe. Depinde de tine.

      Nu merge pe principiul “Lasa ma ca merge asa” – principiu specific ideologiei comuniste.

      Păi parcă ziceai că conştiinciozitatea muncii e specifică ideologiei comuniste. 🙂

      • 1. Comunismul si Capitalismul in forma lor utopica sunt acelasi lucru d.p.d.v. economic, doar ca una presupune autoreglarea sistemului prin prisma cererii iar a doua prin prisma ofertei. Utopic cele 2 ar avea acelasi rezultat dat fiind faptul ca cele 2 parti ar fi echilibrate. Ce difera sunt metodele aplicate pana ajungi acolo, in forma utopica. Probabil nu stiai chestia asta pentru ca nu ti-a zis-o nimeni, la fel cum nu o stiam nici eu pana sa nu o fi studiat pe undeva pe la economie.

        2. Unde am facut eu afirmatia ca tu ai vrea taxe marite? Tu vrei mai putina protectie sociala si ca fiecare sa munceasca mai mult fara a avea un minim garantat. Ti-am prezentat cele 2 situatii ok din pct de vedere economic. Hibridul pe care il vedem la noi in momentul actual ia ce ii mai rau din amandoua si nimic bun.

        3. Nivelul de trai nu este responsabilitatea anjatorului (corect), dar este responsabilitatea statului. Si ultima oara cand am verificat anjatorii trebuiau sa respecte legile statului.

        4. Mea culpa. – m-am exprimat gresit. Nu e specifica afirmatia respectiva ideologiei comuniste e specifica mentalitatii romane sub pseudocomunismul de la noi. Diferenta intre forma practica si ideologica…

        • 1. Mi-e imposibil să înţeleg asemănarea „ideologică” între un sistem în care există economie de piaţă şi unul în care ea, caravasăzică, nu există. Comunismul nu propune autoreglarea sistemului prin prisma ofertei, pentru că echilibrarea cerere-ofertă există doar în economii de piaţă. De asemenea, nu poţi echilibra un sistem bicefal gen cerere/ofertă în funcţie de un singur aspect, pentru că aia nu mai e echilibrare. Să-mi explici şi mie în ce manual de economie există chestia asta, though. Aş citi aşa ceva pentru pura valoare de entertainment.

          2. Am fost păcălit de adresarea directă.

          3. Faci un salt logic. Legile statului nu impun angajatorului să asigure nivelul de trai în numele statului. Atât timp cât angajatorul plăteşte taxele, impozitele, contribuţiile sociale etc., partea lui de înţelegere este îndeplinită.

          4. Comunismul a fost „implementat” în diverse locuri din lume. Singurule locuri în care „conştiinciozitatea muncii” s-a manifestat sunt ţările asiatice. Numai că, go figure, ăia-s conştiincioşi şi-n capitalism. Aşa că nu cred că e relevant sistemul de guvernare, ci ălă cultural. Work ethics. Funcţionează şi-n comunism, şi-n capitalism.

  7. 1. Cine te-a pacalit ca, si anume, comunismul, ca ideologie, prin prisma economiei nu are autoreglare? Ca nu pune accent pe profit e partea a 2-a. Faza e ca tu ti-ai format parerea despre comunism pe baza a ceea ce ai auzit de la x si de la y. Comunismul nu spune ca toti trebuie sa fim vite pentru ca cineva sa fie pastor. Comunismul spune ca trebuie pus pe primul loc binele comun, Practic se merge pe ideea ca nu poate sa fie cuiva bine fara sa le fie si celor din jur – asta in forma lui ideologica. Spre deosebire de capitalism unde, ideologic, concurenta si cererea/oferta ar trebui sa dea pretul, comunismul presupune ca necesitatea pentru mase ar trebui sa dea pretul. In forma lor ideala, in care x sau y nu ar vrea sa se imbogateasca pe spatele altora (pentru ca nu asta e principiul din spatele capitalismului – mai degraba ca rezista pe piata doar produsele/serviciile eficiente ca si pret de productie) sau in care marea masa de oameni nu trebuie sa sufere doar ca altii sa o duca bine, ambele abordari ar ajunge la aceiasi concluzie pentru ca, dupa cum spuneai si tu, necesitatea ramane aceiasi, la fel si costurile de productie. Acestea nu depind de forma de guvernare/organizare a economiei. Prin urmare ambele in forma lor ideala au aceiasi destinatie finala chiar daca o iau pe drumuri diferite.
    2. k
    3. Si salariul minim pe economie ce e? S-ar putea impune,daca s-ar dori, un nivel minim de trai folosind acest mirific aparat legislativ (btw stiai ca in anglia este impus un salariu minim bazat pe cosul zilnic + pret chirie + iesirea in oras in weekend?). Eu sunt ferm convins ca tu esti doctor in economie si dreptul muncii dar, totusi, in umila mea parere, o firma mai are si alte obligatii pe langa plata taxelor pentru ca am auzit eu de la oameni mai destepti si mai informati ca mine ca ar mai fi norme de desfasurare a activitatii, ca fiecare angajat mai are si anumite drepturi si chestii de genul acesta.
    4. Eu cred ca ai inteles gresit. Eu nu militez pentru comunism, la fel cum nu militez nici pentru capitalism. Eu militez pentru implementarea corecta a sistemului, oricare ar fi acesta.

    • 1. Să văd dacă reuşesc să-ţi explic în termeni IT 🙂 În economia de piaţă, cererea e inputul, oferta e outputul (nu băga profitul, că nu era vorba de profit aici, doar de satisfacerea cererii prin ofertă. Profitul e byproduct). Comunismul nu lasă piaţa liberă, nu există producţie în funcţie de necesarul fiecărui individ în parte, ci în funcţie de necesarul masselor, da? Aşa că produce o pâine, o sticlă de lapte şi o ceafă de porc pentru fiecare individ, alegând să ignore cu voioşie că poate X e intolerant la lactoză, Y e vegetarian şi Gigela nu mănâncă pâine. Prin urmare, în comunism, feedback-ul lipseşte cu desăvârşire, pentru că statul înţelege prin input doar numere, 1000 cetăţeni – 1000 pâini. Autoreglarea e, în comunism, reglare din exterior, ceea ce e pur şi simplu greşit. Statul, care controlează producţia, face lucrul ăsta pe baza unor idei vagi, pe care le numeşte ştiinţifice, for lack of a better word, despre necesarul comun. Destinaţia finală în capitalism e binele individual, în comunism e binele comun. Din păcate, binele comun e o iluzie, lucru dovedit şi răsdovedit. Nu poţi împărţi oamenii pe categorii bine delimitate şi să le spui ce e bine pentru ei. Pentru că binele nu are acelaşi înţeles pentru mine pe care-l are pentru maică-mea, de exemplu. Sau pentru Băsescu, sau pentru Pablo, sau pentru tine.
      3. Salariul minim pe economie e o imbecilitate. În primul rând, nu oricine merită un salariu minim. Dacă eu îmi fac o fabrică şi am trei muncitori, dintre care unul e prost grămadă, unul lucrează ok, iar altul excelent, eu pot să-i ridic salariul celui excelent, să-l păstrez la minim pe cel al mediocrului, dar n-am voie să-l reduc pe cel al imbecilului, că aşa zice legea. Atunci îl dau afară, nu? Pentru că, vezi, măsurile de protecţie socială funcţionează de cele mai multe ori împotriva angajatului protejat. Şi cum io nu-s doctor în economie, îţi recomand să citeşti şi aici, aici şi aici. Şi de la un doctor în economie din UK, că tot ai dat ca exemplu.
      Iar mai sus vorbeam de obligaţiile firmelor către stat, nu de cele către angajaţi, de aia n-am zis nimic de codul muncii sau alte alea. Asta nu înseamnă că eu cred că ele nu sunt absolut indispensabile. Aici nu ne contrazicem.
      4. Ok.

  8. Pingback: Blogul meu nu are succes! Ce-i de facut ?!?!?! pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu.

  9. Pingback: Fetiţa şi ţigara – Benoit Duteurtre | Mind Porn

  10. Este mult de citit cine pune atat de mult de scris nu puteai sa scris despre bijuteriiii eu nam anteles nimic numi place blogul nu o sa mai intru niciodata pe aceasta pagina numi place deloc vreau sa scrii despre bijuteri cercei,bratari,coliere,inele,etc si altele ma

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s