Pax Hitchensiana

Şi abia plecă bătrânul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!

Cristopher Hitchens a murit joi, 15 decembrie 2011. Avea 62 de ani, cancer esofagian şi o problemă cu Doamne-doamne. Nu a fost un geniu, însă a fost un om inteligent şi carismatic. A fost un umanist şi, horribile dictu, un ateu militant. În desele confruntări de idei cu oamenii religioşi avea o atitudine raţională şi politicoasă, însă avea tendinţa să pedepsească verbal, cu mult umor şi talent oratoric, mai toate ideile stupide subscrise credinţei şi comportamentului religios. Datorită carismei sale indeniabile, majoritatea celor pe care i-a executat în diversele dezbateri l-au simpatizat aşa cum a fost: Hitchens, omul fără de Dumnezeu. Asta pentru că el nu încrucişa argumentele cu neica-nimeni de prin bisericile rednecksiene de pe coclaurii Americii, ca Bill Maher, ci cu persoanele (relativ) gânditoare din interiorul credinţei.

Desigur, nu toată lumea este capabilă să ofere sau să primească respectul semenilor. De exemplu, stimabilul Dionis Bodiu, despre care nu ştiu prea multe cu excepţia faptului că are multă, foarte multă, extrem de multă, credinţă în Dumnezeu şi că are puţin, foarte puţin, extrem de puţin respect pentru oameni, fie ei și Cristopher Hitchens. Pentru că Hitchens nu crede-n Jayhova, dar Jayhova crede-n Cristopher & alte rahaturi stupide de genul.

Să analizăm aşadar articolul domnului Bodiu:

1. În primul rând, comparaţia lui Hitchens cu Goliat e impresionant de înşelătoare. Nu de alta, dar e fix pe dos. Religia nu este în inferioritate, deşi combate de pe poziţii de inferioritate (din cauze de stupiditate, vanitate şi ignoranţă). Hitchens (şi orice alt ateu dispus să combată public religia) este David, luptând curajos în faţa unui forţe copleşitoare şi iraţionale. When last I checked, creştinii erau peste tot, puind ca Iacov şi Raşela, dominanţi în societate din toate punctele de vedere, o epidemie libidinos-divină de ipocrizie şi ură. Acest David a murit, dar nu e ultimul. Cred că Hitchens ar fi privit amuzat cum gloanţele teiştilor se zdrobesc ineficient de piatra lui de mormânt, în loc să ţintească umaniştii încă vii.

2. Domnul Bodiu se întreabă uimit:

De ce să îmi pară rău de dispariţia unuia care a batjocorit Numele Mântuitorului din toate poziţiile, din alt motiv decât acela că nu s-a pocăit înainte de a muri?

Aici sunt două probleme. În primul rând, credeam că scrie clar în manualul ăla istoric, isteric şi de utilizare denumit Biblie (pe care dl. Bodiu o ia foarte-n serios, arătându-se impresionat de greutatea suliţei lui Goliat – remember, no gays in the military) că o prima cerinţă pentru aspiranţii la titlul de credincios hardcore este să-şi iubească aproapele. Indiferent de ce face/spune respectivul aproape. Cum rămâne cu întoarcerea obrazului şi toate cele? I’m not feeling the love here…
Apoi, şi aici vom găsi o primă prăpastie căscată între atei şi creştini, dl. Bodiu pleacă de la premisa că un atac la adresa lui Iisus sau a religiei reprezintă neapărat un atac la persoană. Deoarece, ştim cu toţii, dacă ataci o idee (indiferent cât de „sacră” ar fi ea) înseamnă că o înjuri pe mama, iar Hitchens i-a înjurat în mod repetat şi brutal pe Turek şi D’Souza, de exemplu. Desigur, e greu pentru un credincios să admită că poţi să râzi sănătos pe teme religioase fără a urla „Blasfemie!”. De fapt, cred că este imposibil. Dar iubitorii creştini nu înţeleg nici că atitudinea lor condescendentă de păstrători ai adevărului absolut este la fel – ba chiar mai – jignitoare decât un banc cinstit cu Iisus sau Povestea poveştilor. Eu zic că dacă Dumnezeu s-ar fi lăsat luat la mişto ca un tată cool şi modern ar fi avut parte de un fan-base mult mai mare. Dar se pare că un tată abuziv şi violent (lucrăm cu materialul clientului) este mult mai aproape de natura umană decât unul înţelegător.

3. Deplângând absenţa unui „băieţaş curajos, încrezător în Domnul său, care să îl poată birui pe terenul unei argumentaţii bine meşteşugite” pe Hitchens, Bodiu constată cu amărăciune că ateul mort i-a cam făcut muci pe vajnicii „eroi creştini”. Ce pare să-i scape domnului credincios este faptul că „argumentaţie” şi „credinţă” sunt concepte iremediabil ireconciliabile. Cuvântul „argumentaţie” impune în primul rând absenţa unei păreri preconcepute şi disponibilitatea de a accepta cursul firesc al căii spre adevăr. Credinţa impune nişte contorsionări logice de toată frumuseţea şi disponibilitatea de a accepta un „adevăr” gata ingerat, digerat şi eliminat de nişte strămoşi îndepărtaţi care credeau că Pământul este centrul universului şi că zeii/zeul te vor/va pedepsi dacă nu-ţi sacrifici propriul fiu când te-apuci să tragi pe nas fumul scos de tufişurile-n flăcări. Mă gândesc că lipsa acelor oratori curajoși are ceva de-a face cu faptul că bisericile nu sunt un mediu prielnic pentru dezvoltarea logicii, dar ce știu eu despre adevăr dacă nu văd orbitoarea (sic!) lumină a credinței.

4. Ce face un creştin atunci când se-mpiedică de-un element care nu face parte din realitatea imaginară (TM) a credinţei sale? Păi sunt două căi: a) îi neagă existenţa sau b) găseşte o cale să-l includă în marea sa înşelăciune. Există oase de dinozauri presărate pe dealuri? Nu-i problemă, diavolul le-a pus acolo ca să ne încerce credinţa. Big-bang? Da, da cine-a aprins fitilu? Extratereştri? Suntem cu toţii creaturile Domnului, create după chipul şi asemănarea, nu contează că noi avem 2 mâini şi 2 picioare şi alienii sunt miriapode telepatice.
Aşa face şi domnul Bodiu: se pare că Hitchens este „crucea” pe care trebuie să o poarte creştinii pentru păcatele lor. Nu, vă înşelaţi, nu avem de-a face cu un om raţional care încearcă să oprească stampede-ul creştinesc agitând în faţa lor un semn mare de STOP, nu. Ci este biciul lui Dumnezeu, noul potop, noul faraon care-i ţine pe credincioşi sclavi în Egipet. Noroc că Doamne-doamne, în infinita-i iubire pentru oameni, a aruncat asupra lui a 11-a urgie, cancerul esofagian, şi-acu copiii Domnului sunt liberi.

5. Spune domnul Bodiu:

A lăsat în urmă o mare de oameni care l-au divinizat de-a binelea şi îi culegeau de pe buze fiecare cuvinţel genial, care i-au ingurgitat pe negândite băşcăliile la adresa religiei.

Or fi fost şi dintr-ăştia, nu zic nu. Dar ăia sunt excepţia. Pentru a-i confirma dlui Bodiu existenţa acestora: un individ a lăsat un comentariu la dezbaterea Hitchens vs. Turek în care spunea că a sărit peste părţile lui Turek, pentru că vrea să audă doar adevărul. Evident, un idiot. Şi nu singurul. Însă cred că de la dispărutul păgân aceştia n-ar fi primit decât câte-o scatoalcă raţională (denumită de fani Hitchslap). Doar că marea masă a celor care l-au respectat şi chiar, greu de admis fără credinţă, iubit pe Cristopher Hitchens au făcut-o tocmai pentru că i-a învăţat că nicio fiinţă reală sau imaginară nu trebuie divinizată. Eu zic că sunt mai mulţi creştini dispuşi să-ţi citeze pe negândite băşcăliile la adresa umanităţii din Biblie decât atei care-ţi citează pe negândite băşcăliile la adresa unei iluzii din Hitchens.

6. De asemenea, ţin să-l informez pe domnul Bodiu că Islamul a fost una dintre cele trei ţinte prioritare ale lui Hitchens, alături de celelalte două religii abrahamice. Niciodată nu „a tratat cu mănuşi” subiectul, cum lasă să se înţeleagă, ba din contră, a fost uneori chiar mai aspru cu urmaşii lui Mohamed decât cu cei ai lui Avraam. Mai rămâne să-i reproşăm că nu a atacat pe Zeus, Quetzalcoatl sau Thor.

7. Textului domnului Bodiu se încheie, evident, cu un verset din scriptură, că-i musai ca Dumnezeu să aibă ultimul cuvânt. Acu, dreptvorbind, respectivul citat n-are nicio legătură cu textul anterior. Dar dacă tot ne trimite la Corintineni, poate că n-ar strica să închei şi eu cu un verset, unul care arată adevărată faţă a religiei. Corintineni 2:14,15:

14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
15 Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.

Traducere pentru cei care nu-s obişnuiţi cu limbajul Bibliei: religia este inumană, pentru un om normal este nebunie. Alătură-te nouă în ospiciu şi-o să înţelegi ce vrea să zică Ăl de sus. Până una alta, cum ai tu impresia că ai dreptul să judeci un alt om, care ţi-e evident superior prin prisma faptului că are „spate” divin? Ia să stai tu cuminte la locul tău, să te judec eu pe tine, păgânule, ateule, Hitchensule! Vrei respect, cancer-boy? Nope, you die, 1-0 for the Terrorist team! Trebuia să te joci cu budiştii, la ăia merge cu respawn, la noi doar se schimbă harta (de_Hell sau cs_Heaven). Pwned, noob!

În mod normal, nu aş considera că este o miză atacarea oamenilor pierduţi printre fetele Morgana din deşertul propriilor minţi, însă m-a întristat şi indignat ipocrizia cu care dl. Bodiu a giucat hora pe mormântul lui Hitchens (o fi fost cumva incinerat? mormântul metaforic, atunci) pretinzând că exact asta nu face. Dacă Dionis Bodiu tot pretinde că este în căutarea Adevărului 1, mi se pare regretabil că nu acordă mai mult respect unui adversar (în confruntări de idei, idei care uneori cântăreau chiar mai mult în sicli decât zalele lui Goliat) care l-ar putea ajuta să înţeleagă mai multe despre propria religie. Eu credeam că o calitate a credinţei este faptul că iese întărită din confruntări cu duşmanii săi. Atâta timp cât Hitchens folosea doar argumente false, care serveau doar întru consolidarea credinţei, de ce să nu-i deplângi moartea? Sau te pomeneşti că, Doamne fere, o fi avut dreptate?

–––––––-

1. Shit, am uitat, creştinii deja ştiu Adevărul. Sorry, m-a luat gura pe dinainte.

Anunțuri

23 de gânduri despre „Pax Hitchensiana

  1. Pingback: Pax Hitchensiana | Cosmin Maricari | BunDeCitit.ro

  2. Citez din Mircea Popescu, ca din clasici:
    „E amuzant sa privesti la cit efort poate depune cineva pentru a-si rationaliza indesine o timpenie.” Cred ca se potriveste de minune (si) aici.
    La chestiunea cu ipocrizia ti-am raspuns la mine pe blog. Celelate insinuari cu privire la demersul meu imi par a fi derivate ale acesteia, chiar daca ai plasat-o – strategic? – in final.
    In rest, e vorba de alegeri pe care suntem chemati sa le facem fiecare dintre noi, cu Frica si cutremur … fie ca ne place, fie ca nu …
    Toate cele bune,
    Dyo

  3. Dar cine este Bodiu asta? Adica am citit cine este, sau mai bine zis cine crede el ca este, dar totusi, cine e el si ce vrea? Cred ca dumneata, domnule Maricari, esti tu insuti o incercare pe care diavolul o trimite pentru a testa pe adevaratii credinciosi. Ia zi „tatal nostru” si scuipa-ti in san, dar repede, repejor, da? Si baga si 100 de matanii!

    • I bow to no one! :)) Deci excludem mătăniile.

      Dionis Bodiu este Dionis Bodiu şi nimeni altcineva, un creştin poate mai puţin nociv decât alţii care şi-au găsit adăpost pe Interneţi (e baptist, de-aia-i lipsesc multe dintre apucăturile bezmetice ale ortodocşilor noştri naţionalişti), însă care rămâne în cercul strâmt al religiei. Pe care o consideră mult mai frumoasă decât ateismul (normal, întotdeauna e mai frumos să crezi în Moş Crăciun decât să ştii că nu există). E un estet, aşadar, deranjat de veninul lui Hitchens.

  4. găseşte o cale să-l includă în marea sau înşelăciune

    Problema apelului la ignoranta e cam asa : intrucit un credincios in dumnezeu-x nu cunoaste aiurelile specifice credintei in dumnezeu-y (ignoranta fiind de facto singura obligatie a credinciosului), nu va receptiona o parte oarecare din risetele pe socoteala credintei in dumnezeu-y. Daca tu rizi de dumnezeu-x de 100 de ori si de dumnezeu-y de 100 de ori, ciurda de credinciosi in dumnezeu-x va numara 120-130 de risete si ciurda cealalta tot 120-130 de risete. Doar ca nu se vor intelege asupra temei de larga respiratie cacare-i mai bagata in seama : prostia unuia sau prostia celulilalt ?!?!?!

    @Dyo nu poti sa te apuci sa iei chestii adresate tie si sa le pasezi altora fara sa para ca te ocupi cu un fel de „no, you!”. Ce facem aici, gradi ?!

    Faza cea mai haioasa este ca Hitchens e mai apostol decit oricare aia de se dau vorbitori pentru credinta crestina astazi. Ma rog, era. Ala-i motivul pentru care ar trebui sa-l deplingeti : nu sunteti toti impreuna daca va adunati atit de smeriti si pe cale de consecinta atit de aproape de Adevarul lui peste prajit precit o fost ala.

    Da’ mnoa, fudulia fiind cucoana mare, nu ma mir.

  5. Pingback: Christopher Hitchens – intre dispret si gratitudine « Persona

  6. stimate domnule cosmin maricari, vreau sa iti „spun” ceva (o parere personala). am discutat cu multe persoane care se declarau „atee”. uni erau inteligenti si de bun-simt, altii inculti si nesimtiti. cu unii am purtat discutii frumoase, altii stiau doar sa injure cand nu mai aveau argumente. eu, unul, cred cu tarie in Dumnezeu. nu intotdeauna am fost foarte credincios, dar dupa ce l-am descoperit pe Dumnezeu (in ortodoxie), nu am mai putut renunta, sub nici o forma. nu m-a „convins” vreun preot, eu singur am cercetat. cu modestie spun ca am studii doctorale, deci am fost suficient de capabil sa ma documentez singur. crede-ma ca nu condamn deloc pe cei care nu cred in Dumnezeu. unii vor ajunge sa creada, altii nu. dar nu pot sa ii inteleg pe cei care, aprioric, catalogheaza credinta si, implicit, pe cel care crede, drept obiectul manipularii, ingustimii, inculturii, lipsei de deschidere etc. ai auzit de petre tutea? a fost ortodox pur-sange. si a fost, spun unii, poate cea mai luminata si mai prolifica minte a anilor 90 in romania. si multi altii ca el. eu cred ca ar trebui sa incercam sa ne cunoastem putin, apoi sa ne calomniem. mie imi plac oamenii care gandesc inainte de a spune, si care spun argumentand. nu stiu ce fel de persoana esti, acum am citit prima data ceva scris de domnia ta. dar vreau sa cred ca vorbesti din ceea ce cunosti, nu din ceea ce au spus altii, sau din ceea ce ti se pare tie. sper ca vom avea, de acum, dialoguri fructuoase. cu respect!

    • Stimate domnule cineva 🙂

      Doctoratul şi religia, baba şi mitraliera. Nu poţi cerceta religia cu mijloace raţionale, asta-i evident, indiferent de doctorat (care sper că e-n ceva ştiinţe exacte, după cum scrieţi).
      Prin exemplul Ţuţea nu faceţi decât să dovediţi că ăia de cred sunt obiectul manipulării, îngustimii etc. Ţuţea a fost un legionar cu darul fătării de maxime, dintre care multe sunt enormităţi cu pretenţii. Iar dintre toate tâmpeniile pe care le-a emis, aia cu baba credincioasă vs. laureatul ateu al premiului Nobel, poi aia-i de-a dreptul idioată. Iar după mintea lui luminată şi prolifică n-a rămas nimic, nicio operă. Dar, ai dreptate, este reprezentativ pentru ortodoxie.

      În plus, eu cred c-am argumentat îndeajuns. Am şi numerotat argumentele, chiar. Iar „vorbitul din ceea ce cunoaştem” e cam opus religiei, nu crezi?

      P.S. Un articol bun despre Ţuţea, marca Ore târzii:
      http://oretarzii.wordpress.com/2011/12/21/ultrasii-lui-petre-tutea/

      • stimate domn, raspunsul dumitale m-a convins cu cine era sa am de-a face. prefer „incultura si ingustimea” unui ortodox credincios (precum petre tutea, dan puric etc.), decat „inteligenta” si ignoranta celor ca domnia ta. Dumnezeu sa iti dea multa sanatate si tot binele! cu respect!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s