Din blogul celui care doar cuvântă. (Cum să fii blogger se-ntoarce)

Salut. Mă cheamă Cosmin şi sunt un hater. Sunt 8 luni de când am heituit ultima dată şi tocmai urmează să-mi bag picioarele în abstinenţa prelungită şi s-o comit din nou. Cu surle şi trâmbiţe, de data asta:

Ţinta este acelaşi Sebastian Bârgău aka VisUrât, care-a comis o mârlănie de mare clasă, genul de faptă care-ţi face dinţii să ţi se strepezească de iritare: motociclistul nostru preferat a făcut o investigaţie. Şi tot investigând el aşa de nebun pe Interneţi, cu casca pusă şi viziera coborâtă, a dat peste-o campanie de ajutorare a unui copil bolnav. Dubios, se pare. Atât de dubios încât omul a stat şi l-a căutat pe tatăl copilului bolnav pe Google, descoperindu-i acestuia infama vină de-a fi „politician”. Mă rog, consilier local în Mangalia, dar oricum: de-al lor. Ceva e clar peşticios în toată povestea asta, nu?

Păi să vedem: după cum ne arată vigilantu din Hunedoara, cică tatăl copilului are bani, bani mulţi: diverse venituri în cash totalizând 35.700 lei pe an (enorm, domnule, enorm. Aproape cât un traducător amărât ca mine…), acţiuni pe la firme de 200.000 lei (care lipsesc din ultima declaraţia de avere), terenuri agricole (1000 metri pătraţi. Plantaţie, ce mai!), o şalupă (iniţial alintată yacht, până şi-a dat seama că era prea mare nesimţirea, totuşi), 33% dintr-o casă de vacanţă în Deltă (cu precizarea „dar stim cu totii cam cum e cu procentele astea cand vine vorba despre politicieni”). Şi un apartament de 70 mp, era să uit.

Cum ar veni, un burghez îmbuibat care „si-a dat seama ca isi poate mentine nivelul de confort si altii sa-i plateasca operatia copilului.” Şi continuă mai jos, în stil de mare campion:

Imaginati-va cam cum ar fi sa apara Patriciu, Becali sau Tariceanu cu mana intinsa pentru bani de operatie. Nu pentru ei, pentru copiii lor. Nu e un pic cam la fel?

Yeap, citatul e veritabil. Dar să revenim pentru o clipă în lumea celor care gândesc şi să facem calculele: tratamentul copilului costă 140.000 de euro. Adică, în moneda noastră, aprox. 600.000 lei. Adunând toate proprietăţile şi banii enumeraţi mai sus, am putea acoperi, să zicem, 400.000 de lei din cei necesari. Asta într-o lume ideală, în care diagnosticarea copilului nu a costat nimic, costurile vieţii familiei compuse din 3 membri sunt zero etc. Dar chiar şi aşa, mai rămâne o treime din sumă neacoperită.

Cum stau lucrurile în viaţa reală, pe lângă care VisUrât trece în viteză prea mare ca s-o înţeleagă, a trebuit să explice, pe bună dreptate revoltată, mama copilului, într-un articol pe blogul dedicat campaniei: veniturile lunare ale lui Filip Bogdan Liviu, tatăl copilului bolnav, sunt de aproximativ 3000 de lei, yachtul este o şalupă Yamaha pusă la vânzare de mult pe okazii.ro (costă 5.000 de euro, dacă vă interesează. Un yacht mai low-cost), terenul agricol e şi el scos la vânzare, casa de vacanţă nu e deţinută decât în proporţie de 30%, deci nu poate fi vândută (deşi Bârgău ştie mai bine cum e cu casele astea…), acţiunile au fost vândute înainte de naşterea copilului în scopul acoperirii cheltuielor cauzate de sarcină (care-s enorme, vă spui io, c-am fost acolo!). La toate acestea adaug şi următorul citat:

M-am tuns scurt, baieteste, ca sa nu mai dau banii pe vopsea. Pentru ca de cand l-am nascut pe Bibi am albit ca o baba. Sunt membra activa pe forumul desprecopii.com si membrii de acolo stiu ca mi-am vandut la licitatie si hainele, cartile si bijuteriile. Tot ce era de valoare, mai putin verigheta.
Asta e luxul in care traiesc eu.

În plus, cei doi părinţi au cheltuit deja câteva zeci de mii de euro pentru tratamentele de până acum/diagnosticarea lui Bibi (numele copilului este Daniel Tudor Filip, alintat Bibi). Documentele justificative şi toată istoria bolii le găsiţi aici: http://viatacudba.blogspot.com/

Cam mare diferenţa între realitate şi versiunea lui VisUrât, nu vi se pare? Iar realitatea era la un telefon distanţă pentru Sebastian Bârgău, marele blogăr, influensăr şi baicăr.

Într-un articol mai vechi, VisUrât spunea:

Stiti cu totii ca, din cauza ca mi-am spus parerea, m-am lipit de un dosar penal. Mi-am asumat acest lucru, m-am luptat si am castigat. Nu m-am ascuns, nu m-am dat ranit, nu mi-am retractat afirmatiile si nici scuze nu mi-am cerut. Mi-am asumat consecintele si, stiind ca am dreptate, m-am luptat si am castigat. […] Datorita acestui fapt, parerea mea conteaza pentru unii. Pentru ca, in primul rand, mi-o asum fara sa ma ascund sub umbrela anonimatului si abia in al doilea rand pentru ca am curajul sa spun exact ce gandesc.

Se pare că e un crez al aşa-zişilor A-listeri (la plural pentru că asta fac şi Arhi, şi Zoso şi alţi piarişti cu pretenţii de lideri de opinie care au impresia că blogurile sunt afaceri şi că 3 cuvinte-ntrolocate reprezintă un articol) chestia asta: atâta timp cât ai o părere, o spui verde-n faţă şi atunci eşti un om de calitate. Pentru că important este să ai păreri, ca analiştii de carton de la teveu, nu să le argumentezi. Să vii cu sentinţa pregătită, nu să cercetezi raţional. S-aduci şi halebarda călăului, că oricine nu te linge-n cur e-un potenţial hater. Să nu-ţi ceri scuze, c’eşti femeie? Să nu-ţi schimbi opiniile, că blogerii ie consecvenţi. Să faci vâlvă, s-aduni cititori în Analytics, să susţii RMGC cu logica unui batalion de retardaţi, să micţionezi superior pe ecologişti, oameni de cultură, jurnalişti etc. şi să lupţi vajnic împotriva maidanezilor, ţiganilor şi bebeluşilor bolnavi. Să fii mândru purtător de stindard, om adevărat şi român verde, cum ar veni.

Dacă asta-i lista A, pe mine să mă treceţi pe lista haterilor.

Trecând peste Sebastian Bârgău şi dejecţiile sale maligne, poate iese totuşi un lucru bun din toată porcăiala asta: un plus de popularizare a cazului lui Bibi. Găsiţi mai jos, copiate de pe blogul Fundaţiei Mereu Aproape, modalităţile prin care puteţi să contribuiţi:

Săptămâna aceasta, 10 – 16 decembrie, donând 2 Eur prin SMS trimis la 848 (număr gratuit) în reţelele VODAFONE, ORANGE şi COSMOTE, vom strânge cei 100.000 de EUR care îl despart pe Bibi de momentul transplantului. Invităm 518.000 de OAMENI adevăraţi să trimită SMS-ul salvator! Moş Crăciun vine anul acesta cu darul VIEŢII, ascuns special pentru BIBI în desaga lui magică!

De asemenea, puteţi dona prin Romtelecom, formând :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Sau direct, în contul Fundaţiei Mereu Aproape, cu menţiunea “pentru Filip Tudor Daniel” :

CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU

Anunțuri

37 de gânduri despre „Din blogul celui care doar cuvântă. (Cum să fii blogger se-ntoarce)

  1. Pingback: Din blogul celui care doar cuvântă. (Cum să fii blogger se-ntoarce) | Cosmin Maricari | BunDeCitit.ro

  2. De observat ca n-a raspuns niciunui mesaj pe blog, dar tot penibilul a avut castig de cauza in situatie: „Dear all,
    eu si Bogdana ne-am intalnit cu Sebastian care este in Bucuresti acum. Ne-am strans mana, am baut o cafea (bere) si am discutat despre ce s-a intamplat anul trecut si mai ales despre ce s-a intamplat / scris si vorbit acum, in cazul lui Bibi.
    Concluzia? Eu am spus ca personal cred ca articolul scris de Sebastian din oarece perspective ii face si bine lui Bibi (a se citi, popularizeaza povestea lui si poate aduce bani pentru operatie). Sebastian a spus ca ii pare foarte rau de Bibi si ca se bucura gandindu-se ca pot exista oameni care citesc articolul scris de el si apoi tocmai pentru a-l contesta, pentru ca nu sunt de acord cu el, doneaza pentru Bibi.
    Restul in acest moment nu mai conteaza, Sebastian are viziunea lui pe care eu o respect, noi o avem pe a noastra si….asta e.
    Sebastian multumim pentru intalnire si pentru faptul ca am discutat deschis si direct”.

    Carevasazica indexul cu autorii interzisi era benefic intrucat puteai protesta & solidariza cu ei, don’t you think?!

    • No, păi să nu apelăm la truisme, dar ştii că nu există publicitate negativă. De exemplu, eu nu auzeam probabil de Bibi dacă nu citeam prostia ăstuia, dar nu ştiu cum aş putea să-i mulţumesc pentru aşa ceva. Într-adevăr, ridicol, mai ales când te gândeşti că pe lângă dificultăţile inerente situaţiei, mama copilului a trebuit să se şi dezvinovăţească.
      Dar macho-motocicliştii nu-şi cer scuze, bikers ride on.

    • Ce penibil, deci muistul de Birgau s-o intilnit cu astea sa le convinga ca el de fapt le-o facut un bine.

      Muie Birgau.

      PS. Te-ai insurat cu o grasa. Lumea ride de tine si grasa ta. Spor la succese.

  3. Cosmin, multumesc ca m-ai facut atent la acest caz. Voi incerca sa popularizez pe cat posibil si acest lucru, dar si voi dona dupa posibilitati in conturile specificate. Legat de VisUrat… nici nu ar trebui sa te obosesti explicand, limitarile si le-a aratat singur in momentul in care a scris acel articol. Penibil, jalnic… what can I say, just my 2 cents…

  4. Pingback: Ion pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu.

  5. ce naiba sa mai zic, eu am zis deja destule… insa ma bucur din suflet ca exista si oameni cu capul pe umeri, slava Domnului! ca n-avem cum sa fim o natie 100% de imbecili. cum imi mai zicea cineva: lasa mah, ca pentru fiecare prost exista 10 destepti. corect! si ma bucur si mai mult sa vad ca astia destepti chiar aleg sa vorbeasca, pentru ca „ignore” sau „stai in banca ta” nu face decat sa incalzeasca si mai tare cloaca pentru d-alde astia :(. parerea mea.

    • Sincer să-ţi spun, dacă aş fi văzut de ieri câte zeci de articole au apărut pe temă, poate aş fi tăcut, considerând că s-a scris deja destul. Sau aş fi scris doar despre cazul lui Bibi, ignorându-l pe VisUrât. Ignorance is bliss, uneori. (Da cu măsură. :D)
      Oricum, e motiv de optimism faptul c-au vorbit atâţia, de pe atâtea paliere ale comunităţii, blogărimii şi presei. Eu să fiu în locul lui Sebastian Bârgău, nu aş mai scrie un cuvânt pe blog.
      Apropo, văd că sigla Petrom e încă bine-mersi pe visurat.ro…

      • mdea. nu ma asteptam sa dispara, intre noi fie vorba. insa sper ca macar firmele astea o sa aiba grija cu cine colaboreaza, nu de alta, dar sincer in cazul Petrom e ca nuca in perete 😀 – numa de bun simt si responsabilitate si alege viata nu poate fi vorba pe blogul respectiv 😀

  6. Frumos e că te implici, domnule Maricari. Entuziasmul dumitale merită o cauză mai bună. Nu că boala acelui copil nu e o cauză bună… De fapt campaniile astea de ajutorare nici nu ar trebui să existe. Ar trebui să existe un sistem de sănătate care să POATĂ rezolva situaţiile acestea triste. Indiferent de situaţia părinţilor. Financiară. Asta e soluţia completă, normală, nu campanii umanitare cu lacrimi. Cine ştie câţi copii în situaţia lui Bibi or mai fi? Fără ca cineva să ştie?
    Cât despre visurat cred că şi-a ales foarte bine callsignul. Dar e părerea lui şi trebuie să i-o respecţi în virtutea faptului că fiecare ar fi liber să spună ce vrea muşchiul lui. Faptul că există oameni ce sunt de acord cu el, ţine de nivelul de raţiune cu care i-a înzestrat mama natură şi societatea noastră MLD.
    Iluzia libertăţii noastre se pare că înseamnă şi coşmaruri. E un preţ ce trebuie plătit, aşa că să ne bucurăm că există visurat.

    • Varaton, mare dreptate iti dau cand zici ca astfel de campanii nu ar trebui sa existe. sau cel putin nu in numar asa mare. tinde sa devina o normalitate faptul ca sistemul de sanatate romanesc nu ofera nimic 😦

      • De acord, ar trebui să existe. Dar şi mai bine ar fi ca tratamentele astea să nu coste atât. Costurile alea chiar nu au nicio justificare economică. Nu-mi place teoria conspiraţiei, dar mă îngrozesc când văd cât de nejustificat de scumpe sunt produsele medicale. E o problemă mondială asta, şi-ar fi o discuţie lungă pentru care nu sunt sigur că-s pregătit, dar marile companii farmaceutice sunt o ameninţare pentru sănătate.

        Totuşi, eu nu respect PĂRERILE. Mi se pare o enormitate chestia asta cu respectarea părerilor, de parcă realitatea e ceva despre care poţi să ai păreri, ca despre ţoale sau sculpturi abstracte. Nu, când e vorba de lucruri de genul ăsta, trebuie să respectăm argumentele, dovezile şi adevărul, nu părerile. Pe păreri nu dau doi lei. Tralalalala! 🙂

        • Bun, şi dupe ce îi bagi aluia pumnul în gură care ar fi următorul pas logic? Să-i dai pumnul în gură, presupun.
          Să îi respecţi părerea nu înseamnă să fii de acord cu el ci să admiţi că poate să măcăne şi el ceva acolo, bun, rău, cretinism sau briliant.
          Că dacă totuşi se găsesc destui băieţi care să-i urmeze steagul înseamnă că ăsta e nivelul şi nu merităm mai mult.

          • Păi n-am zis că trebuie să-i fie băgat pumnul în gură. Eventual minţile în cap. 🙂
            Nu, când cineva greşeşte îi explici. Argumentat. Dar dacă prin părerea lui idioată periclitează o viaţă, păi îi bagi pumnul în gură şi-ţi croieşti calea spre stomac. Se cheamă că-i cenzură când opreşti un prost să transmită un mesaj periculos? Uite diferenţa între cenzură şi protecţie socială: dacă unul scrie pe blog că de fapt n-au murit nu ştiu câte milioane de evrei în lagăre şi aşa mai departe, iar tu-i spargi serverul cu ciocanu, e cenzură; dacă unul scrie pe blog: moarte evreilor şi publică listă cu numele şi adresele evreilor din oraş şi tu-i spargi serverul cu concasorul, e protecţie socială. 🙂
            Eu spuneam doar că nu-i necesar să respectăm orice părere. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să le cenzurăm, ci să le combatem şi, eventual, să le dispreţuim. Cam atât.

          • mno, uite exact aici vad eu problema. ca ok, daca mie imi place culoarea albastru si altcuiva verde, ok, ii respect opinia, poate discutam putin in contradictoriu, dar asta e, avem un curcubeu ca sa ne alegem preferintele. dar cand cineva incepe si toarna niste gogosi periclitand astfel sansele de salvare ale unui om, asta mi se pare o chestiune vecina cu crima. mai ales daca esti „lider de opinie” (pe bune sau facut, asta e alta discutie). mai ales daca esti sustinut de companii mari, adica ele iti confera si mai multa credibilitate. oricine care se joaca asa cu viata unui om ar trebui imediat interzis si dat in judecata, pentru ca nu, nu e ok sa scrii tampenii, sa faci propaganda pentru ura mintind infect. pur si simplu nu mi se pare ok. si cand zic lucrurile astea nu ma refer la cazul asta izolat, ci in general, la toata mizeria care curge pe net si prin presa. iar publicul oricum s-a obisnuit sa inghita orice fara a mai procesa nimic prin filtrul propriu al gandirii, ce sa mai ceri dovezi cand cineva e acuza, nu, zice cineva ca asa e, apai da. crede si nu cerceta inteles gresit, ca doar bloggerii nu-s profeti, zau!

      • Varaton, te asigur că cei 5 mil. de cotizanți la CAS, în contextul economic autohton, nu vor putea susține un sistem de sănătate „care să POATĂ rezolva situaţiile acestea triste” de acum în 100 de ani. Să nu ne facem iluzii! Nici Anglia nu se poate compara cu Franța la acest capitol și, vorba aia, e Anglia!
        Cât despre părerea lui visurat pot să spun, cel mult, că trebuie să existe. Ca să avem pe ce ne pișa la modul democratic.

        • Varaton, democrația nu cere să respecți opinia, cere să respecți DREPTUL la opinie. Fundamentală diferență!
          Zazuza, că tot ai pomenit de culori. Ți-a răspuns cineva la întrebarea, retorică altfel: „Poți să te caci în gusturile omului?” Îți răspund eu: DA! Altfel ar fi dictatură. (Vezi gusturile arhitecturale ale lui Ceaușescu, Casa Poporului, TNB, astea!)

          • varaton, abia aicea ai mare dreptate:
            «Că dacă totuşi se găsesc destui băieţi care să-i urmeze steagul înseamnă că ăsta e nivelul şi nu merităm mai mult.»
            P.S. Nu i-a băgat nimeni pumnul în gură lui visurat. I-am băga altceva.

          • Stai chill bre, că oricum „noi” aici e un cuvânt care desemnează nimic. Semnificantu-i SF.
            Cine-i „noi”? Noi care-l vorbim aici de bine pe domnul Sebastian Bârgău (căutare Google astăzi: Sfânta Sebastiana) sau noi care-l citim, îl aprobăm şi-l aplaudăm ca focile (că doară-i peşte, nu?).

          • Nu merităm „noi” cei care „îi respectăm opinia”, nu „noi” care îi respectăm doar dreptul la opinie. Păi, tu i-o respecți, Mircea, sau vii să te piși cu noi pe opinia lui?
            Gia su, Maricari!

            Maricari edit: mi-am permis să-ţi pun mailu în câmpul corespunzător. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s