Jocul cu mărgele de cianură

Descoperă este o revistă românească de ştiinţă, cică. Site-ul descopera.ro este un fel de agregator de ştiri din lumea ştiinţifică traduse după ureche (chestii de genul „probă spaţială”, „cercetătorii suspectează prezenţa apei”, „medii prietenoase vieţii” etc.). Carevasăzică, băeţii şi fetili de la Descoperă au o misiune nobilă, cea a iluminării minţilor tinere în cestiuni care ţin de ştiinţă.
Pe de altă parte, Roşia Montană Gold Corporation sunt inamicul public numărul 1 în România anului 2011. Un pericol mai real şi mai pregnant decât convulsiile politice, criza economică, maidanezii, masonii, extratereştrii sau piaristele. (Ei, hai, poate nu mai mare decât piaristele, dar totuşi…) RMGC sunt acei băieţi veseli din Canada (yeah, sure, blame Canada!) care vor să ne scape de ceva munţi, cu tot cu flora şi fauna aferentă, de nişte vestigii romane care încurcă turismul prin zonă şi de nişte tone de aur. Dar hei, să nu credeţi că nu ne dau ceva în schimb: cianură. Multă cianură, cianură pentru tot cartierul, cianură la micul dejun, prânz şi cină, cianură în tot şi în toate. Fiarbă cianura-n cupe, spumege Montana/Dacă fiii-i mândri, asta o doresc! N-o să mă apuc să enumăr argumentele contra, vuieşte Internetul de freamătul de luptă anti-RMGC. Şi bine face.

Ce-ar putea să iasă din combinaţia celor două chestii de mai sus (că doar nu Captain Planet, măcar atât lucru ştim)? Descoperă, mândru far al corabiei ştiinţei şi evoluţiei, RMGC, josnică_corporaţie în stare să sugă măduvă din spinările iepuraşilor (de Paşte!). Descoperă, bunica grijulie şi înţeleaptă care-ţi ghidează paşii-n viaţă, şi RMGC, unchiul libidinos care te pipăia când erai mic. Şi aşa mai departe.

Păi a ieşit un joc online educativ (iniţial m-am gândit că nu-i înţelept să dau link însă, cu un DOH! sonor, mi-am reamintit că forţele ocultei mondiale au inventat Google şi-i greu să ascunzi ceva pe Interneţi). Sloganul este „Deschide-ţi propria mină de aur”. Dau şi premii, normal, că doar nu dau din aurul lor.
Conform site-ului, dacă vrei să devii un mic Scrooge de Roşia Montană, tre să urmezi cu atenţie următorii paşi: 1. construieşti clădiri, 2. creezi locuri de muncă, 3. extragi minereu, 4. restaurezi patrimoniul, 5. protejezi mediul şi 6. monitorizezi dezvoltarea. Isn’t that cute? But it’s WRONG!
În superbissima lor slinoşenie şi lipsă de scrupule, RMGC a sărit peste câţiva paşi importanţi, pe care ar trebui să-i ştie foarte bine. De exemplu, etapa 0.0 – Mituieşte politicieni, cât mai mulţi politicieni, moar politicians! Începe cu Băsescu şi mergi în jos pe lanţul trofic al politicii, etapa 0.1 – Cumpără presa, toată presa, moar press!, etapa 0.2 – Convinge localnicii că nu au alternative, cumpără-i şi pe ei, dar dă-le bani puţini, keep’em coming back!, etapa 0.3 – Păstrează confuzia cu privire la cifrele reale ale proiectului, scoate din burtă locuri de muncă posibile, sumele încasate de stat, explică-le că cianura rezultată poate fi chiar îmbuteliată şi vândută grădiniţelor pe post de lăptic (note to self: look into that! Să nu lăsăm nicio vacă nemulsă, nu-i aşa, domnu Timiş?) etc.

Nu înţeleg cum de aceste etape descrise mai sus lipsesc din produsul final. Ca jucător cu state vechi, vă spui io: partea asta de micro-management e foarte importantă în strategii. Încă nu-mi dau seama dacă jocul RMGC e turn-based (Heroes of Blight & Tragic III: No Restoration for RM) sau real-time (GreedCraft II: Ka-chings of Liberty), dar, orişicum, jocul pare să fie cam static… Aşa că-mi permit să ofer câteva sugestii:

În primul rând, lipseşte un conflict de bază, ceva să-i ţină pe jucători în priză. Picture this: mina e deja deschisă, te zbaţi să menţii profitul cu cei trei angajaţi necesari (dintre care unul e inginerul american, altul managerul canadian şi al treilea portarul. Filipinez.), scoţi câte 10 tone de aur pe lună când, deodată, zona e brusc invadată de roacheri anarhişti drogaţi şi iredentişti (sugerez o textură cu faţa lui Goţiu pentru capetele protestatarilor 3D) veniţi la cine ştie ce festival de muzică ciudată. Caz în care, trebuie să te mişti rapid: cumperi locuitorii din Roşia Montană cu câte-o brichetă din aur cu logo-ul RMGC, îi înarmezi cu furci (de aur) şi le promiţi că vor avea alături toată forţa dezlănţuită a mass-media româneşti, precum şi pulanul bodyguardului filipinez. Şi s-ar încinge o mardeală 3D în toată regula pe dealurile virtuale ale jocului (Mogul – Total War).

Apoi, o parte gen shooter, pe care o vom numi Call of Booty IV – Golden Warfare. Trebuie să iei o servietă plină de dolari de la manager şi să o livrezi şoferului unui politician corupt, care aşteaptă cu limuzina la poalele dealului. Pe drum te baţi cu sute de ţărani din satele învecinate, pe care foamea i-a transformat în zombie furioşi. În stânga ai un M4A1 şi-n dreapta felii de salam mucegăite pe post de flashbang, pe care le arunci din când în când ca să distragi atenţia paisanilor zombificaţi. Chiar înainte să ajungi la maşină, te aşteaptă bossul: un inspector de la protecţia mediului. Scoţi arma specială, un lansator de teancuri de euro, şi-l laşi pe fiorosul funcţionar cu minţile rătăcite, dansând în bancnotele care i se ridică până la genunchi. Livrezi servieta şi asiguri continuarea exploatării. Mission accomplished.

O altă idee ar fi introducerea dezastrelor, că-s la modă în city-buildere şi simulatoare de management (non-gamerii să scuze termenii de specialitate). Spre exemplu: lacul de cianură s-a revărsat, distrugând sute de kilometri pătraţi de habitat pentru ursuleţi iubitori, păsărele ciripicioase şi iepulaşi coconaşi. Trebuie să alegi soluţia dintre variantele permise în joc: a) dai vina pe unguri (TM Vadim anii 90), b) spui că nişte ecologişti extremişti au dinamitat digurile de protecţie din jurul lacului, c) arunci cu bani în stânga şi-n dreapta în mass-media ca să susţină că a căzut un asteroid acolo (aţi auzit de exploatarea RMGC de la Tunguska? Nu? Atunci funcţionează.), d) adaugi câteva tone de Cocolino în ciuanuri şi spui că-i o operaţiune de ecologizare a zonei; stârvurile vor fi mai frumos mirositoare, mai proaspete, mai pufoase. Etc.

Desigur, putem găsi zeci de metode de a ne distra cu RMGC: RPG-uri în minele romane, cu schelete de legionari romani şi de tarabostes şi cu urşi de peşteră fantomă, simulatoare de maşini de săpat, care se pot transforma la nevoie în curse gen Carmaggedon prin Roşia Montană, cu puncte în plus pentru killărit femei, copii şi bătrâni, Grand Theft Mining în delegaţie prin Bucureşti, mituind şi convingând prin bătaie şi ameninţări politicieni, jurnalişti şi piarişti dă capitală şi alte asemenea delicii pentru pasionaţii de gaming şi minerit.

Totul e să nu-i lăsam să înceapă exploatarea, c-atunci e clar GAME OVER.

Anunțuri

3 gânduri despre „Jocul cu mărgele de cianură

  1. Pingback: Jocul cu mărgele de cianură | Cosmin Maricari | BunDeCitit.ro

    • Let’em come. They’d better pray to the gods of skinny punks…

      Acu serios, cred că un miting pro-RMGC s-ar lăsa cu vărsare de sânge la câtă lume se înghesuia să semneze petiţia anti-exploatare la metrou la Unirii. Apropo, tu ai semnat? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s