Sfântă ipocrizie

După o lungă, cu siguranţă prea lungă, perioadă de hibernare (cauzată, evident, de trebi importante şi nu de lene absolută, paralizantă, catatonică, să moară-să facă dacă mint) astăzi revin în acţiune, că aşa nu se mai poate. Carevasăzică, precum fără îndoială v-aţi dat seama deja, eu mi-s o fire moale, pacifistă, senină, fuckin zen, de-a dreptul iluminată, fără modestie vă spun. Asta cu excepţia unor anumite momente-n care anumite veşti mă fac să fac anumite spume, crize de nervi, amocuri, berserkăreli, tripuri nervoase pe taurinăbreakingnewscofeinăpolitică şi alte porcării cotidiene. Normal, că-n acele momente, după ce înjur în gând/cu voce tare (în funcţie de faza lunii şi ocurenţa spaţială a ilustrului meu trup), scrâşnesc din dinţi întru bucurarea portofolică a stomatologului, îmi pocnesc venele din globii oculari pe ritm de ipap, îmi înfig unghiile-n palmă şi alte manifestări fiziologice similare, primul instinct e să povestesc cuiva ce mă supără. Iar astăzi… tag, you’re it.

Să-ncepem prin a scăpa de urările evidente: La mulţi ani! tuturor celor numiţi/numite după un *cough* sfânt care probabil că nu a trecut niciodată prin România. Nu contează, o fi creştinat Dobrogea prin magicării creştine, de la distanţă (cum ar veni, Sf. Andrei a fost primul influencer). Celor nelămuriţi, le recomand să studieze un chicuşor problema, deşi-i de-a dreptul plictisitor să afli truisme de genul: Sciţia (sudul Ucrainei, bucăţi din muma Rusie etc.) nu-i Sciţia Mică (Dobrogea), tradiţia BOR nu-i totuna cu istoria, Origen (şi copycatul său Eusebiu) n-au spus niciun cuvânt de Sciţia Mică, iarna nu-i ca vara şi altele asemănătoare. (Detalii aici. Citiţi şi comentariile, e o dezbatere interesantă.) Dar nu contează asta, important este că avem o nouă zi de sărbătorire a spiritului creştin şi bucurare a maţului laic. Slavă, de trei ori slavă (un fel de hip-hip-uraaa! în limbaj bisericesc).

Să trecem dară la rumegat ştirile zilei, că de-aici vin toate lucrurile bune. Cu-nţelepciune, drepţi, s-ascultăm sfânta presă:

1. Îl ţineţi minte pe stareţul Daniel Corogeanu, preablândul exorcizator de la Tanacu? Păi daţi-mi voie să vă reamintesc cu ce ocupa acest berbec din turma Domnului acum 6 ani: a săvârşit un omor prin exorcizare (în curând în Codul Penal şi-n cinematografe din apropierea dumneavoastră) asupra unei tinere care suferea de schizofrenie. Iar exorcizare, pentru Corogeanu şi trupa lui de măicuţe trupeşe, a presupus legarea posedatei de mâini şi de picioare cu lanţuri pe o cruce de lemn, cu un căluş în gură, unde-au lăsat-o timp de 3 zile, fără mâncare. Din milostivenia Domnului, într-a treia zi după scripturi, tânăra Irina Cornici a murit. Zic milostivenia pentru că, probabil, după 3 zile de torturi duhovniceşti, cheful de viaţă e redus drastic. În ciuda indignării unor „judecători creştini„, Parchetul instanţei supreme l-a condamnat pe Corogeanu, în 2008, la şapte ani de puşcărie pentru omor.
Dar nu-i bai, că încurcate sunt căile Domnului şi-ale justiţiei române! După ce-a servit 4 ani la mititica, popa Corogeanu a fost făcut scăpat, zice EVZ. Pentru bună purtare, evident. Iar detaliile vieţii sale la bahaus sunt de-a dreptul înduioşătoare: omul a „participat la activităţi educativ-sociale” (a ţinut un seminar despre exorcizări cu titlul „God needs no safeword”), „nu s-a implicat în altercaţii” (dacă n-aveau măicuţe acolo, cu cine să se bată? Criminalii, violatorii şi restu erau lightweight pe lângă el.), a participat la slujbe (no, păi să uite meseria?) şi a jucat tenis şi fotbal (nu te poţi lupta cu dracii dacă n-ai condiţie fizică. Păi cum ar fi să-ţi piezi suflul la al treilea „Piei, Satano!”?).
Dar degeaba cârcotim noi icişa, faptu-i făptuit: Corogeanu e liber, ascundeţi măicuţele, schizofrenicele şi sado-masochistele. Iar dacă putem trage o concluzie valabilă din toată povestea, una singură poate fi aia: gingers are evil.

2. Maica-stareţă a mănăstirii Tăriceni din Călăraşi, Sebastiana Gâtlan, a născut două fetiţe gemene, fructul iubirii dintre mai sus-numita legumă şi un preot. Nu mi se pare nimic condamnabil la faptul că o măicuţă şi un popă s-au dedulcit la păcat, că oameni suntem, nu? (Deşi ipocrizia…) Nici că, probabil din cauza sfintei sărăcii a duhului ambilor participanţi la actual sexualo-mistic, măicuţa a rămas gravidă. Ce este de-a dreptul revoltător este că stareţa păcătoasă vrea acum să abandoneze cei doi copii. O asistentă medicală a declarat că: „Își urăște fetițele și nu vrea să le recunoască.” Eu înţelesem greşit că religia are de-a face cu iubirea. De aproapele, de departele, nu contează. Oricum ai da-o, să-ţi urăşti copiii proprii doar pentru că-s o dovadă a păcatului săvârşit (îmi imaginez că despre asta-i vorba) e culmea cretinătăţii şi anti-creştinătăţii. Ba mai mult, se pare că idioata a mai avut un copil acum câţiva ani, pe care l-a abandonat într-un orfelinat.
Ăsta-i genul de poveste care-ţi face creierul să vomite în cutia craniană din simpla jenă de a fi coleg de specie cu asemenea tâmpiţi, deci nu prea ştiu ce ar mai fi de comentat.

3. Voiam să mai zic câteva cuvinte despre ce lucruri trăsnite mai cuvântează şi Preacaterincosul Daniel, ziditorul de catedrale. Într-un cuvânt de învăţătură rostit duminica trecută, el a tunat şi-a fulgerat împotriva lăcomiei care a provocat criza mondială şi blablabla chestii semi-comuniste şi semi-corecte. Way to go Patriarch Obvious! Mă rog, o bucată de frază mi-a atras atenţia:

Toate aceste forme de lăcomie stau la baza crizei economice şi financiare, pentru că lăcomia nemăsurată a unora devine lipsa dureroasă a altora.

Fragmentul din cuvântare este redat aici, imediat deasupra bannerului publicitar prin care BOR cerşeşte donaţii de 2 euro pentru erectarea catedralei neamului, adică groapa de gunoi în care se vor vărsa fonduri nesfârşite care-ar fi putut alina suferinţele a milioane de persoane cu probleme. Need I say more? Oare lăcomia şi grandomania proprie nu o văd popii ăştia, cu Danielu lor în frunce? Sincer, mi-e lene să reiau discuţia.

Nu ştiu dacă se impune sau poate fi trasă o concluzie din cele 3 ştiri de mai sus. Poate doar că proporţia de persoane care sunt simultan şi creştini şi oameni e în scădere vertiginoasă. Şi încep să înţeleg de ce poporul român continuă să se identifice cu Molohul care este Biserica Ortodoxă Română: forţa de muncă a bisericii nu se diferă prin nimic de lumea laică, şi ei omoară, şi ei se bat, şi ei înjură, şi ei îşi abandonează copiii etc.

Iar dacă un om îmbrăcat în negru vă ameninţă cu bătaia pe-o alee întunecată, şansele ca el să fie ninja sunt aproape egale cu cele ca el să fie popă. În care caz, nu faceţi ce zice popa, faceţi ce face Naumovici.

Anunțuri

20 de gânduri despre „Sfântă ipocrizie

  1. Pingback: Sfântă ipocrizie | Cosmin Maricari | BunDeCitit.ro

  2. Dumnezeu fie cu tine pacatosule, te legi de cele sfinte! Apropo, cum dracului se face ca toate tarile unde ortodoxismul e lege, arata fix ca organul masculin? Si cum se face ca unde catolicismul sau alte alea (exceptie musulmanii) e smecher, aia sunt cu ceva zeci de ani avansati?

  3. Si eu sunt crestin, dar cand citesc asa ceva nu pot sa nu ma gandesc de ce nu imi schimb odata religia, asa cum intentionam candva. E tragic sa vezi cum asa zisi slujitori ai Domnului ajung sa comita astfel de fapte. Aici nu ma refer la faptul ca a facut sex ci la faptul ca si-a abandonat copiii!

    • M-a revoltat pe mine, ca ateu spurcat ce mă aflu. 🙂
      Îmi imaginez că mi-ar fi greu să mai percep creștinismul ca pe o religie a iubirii atunci când fapte de genul ăsta vin în tiraje de câte 2-3 pe zi…

  4. Ma roade o ciuda launtrica extraordinara. Se construiesc biserici in ritm alert, dar un amarat de azil/spatiu decent pentru persoanele cu tulburari psihice (ca tot ziceai de schizofrenici) nu s-ar face..!!!
    7 ani pentru omor?!?!?! Iisuse, hai sa ne calugarim si sa scoatem dracii din dusmani. Ne recream 4 ani prin inchisoare si apoi o luam de la capat.

    • Sentința inițială a fost de 14 ani, dar a fost redusă prin procese consecutive. Judecătorii au fost mai creștini decât Corogeanu. Și parcă am citit pe undeva că însuși patriarhul Daniel la vizitat pe exorcist în pușcărie…
      Sunt atâtea lucruri revoltătoare la modul de manifestare al BOR în societate că mi-e și greu să mă refer la un singur incident… Nu mai știu unde citisem (în Dilema, parcă) cum un ONG străin a construit un orfelinat undeva lângă o mănăstire, au adus orfanii, apoi au plecat și au trecut actele de proprietate ale clădirii pe numele starețului. Care, normal, a dat afară toți orfanii, i-a alungat pe străzi, și a transformat clădirea într-un hotel. Religion, in nuce.

  5. Din păcate, în creştinism iubirea pentru Dumnezeu trebuie să fie mai mare decât iubirea pentru semeni. Aşa se şi ajunge la fapte din astea abominabile. Lăsând asta la o parte, important e că a apărut dosarul „Spyfiles”.

    • Păi bre, de la Noul Testament încoace a intervenit faza cu „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” (de preferinţă, cu voia lui, că altfel e viol). Poate că ar trebui creştinii să se concentreze asupra părţii ăsteia din Biblie. În schimb, ei se agită degeaba pe teme care nu-i privesc, precum homosexualitatea, avortul, prezervativele etc. Şi ajungi să descoperi că marii înţelepţi ai ortodoxiei, veneraţi ca sfinţi de vii erau de fapt nişte fanatici violenţi (Arsenie Boca, de exemplu, care i-a spus unei femei căreia-i murise copilul recent că asta s-a întâmplat pentru că l-a iubit mai mult decât pe ăl-de-sus. Sau măreţul Cleopa, care a dat indicaţii preţioase ţăranilor: dacă se aproprie un sectant de el când lucrează la câmp să-i dea cu sapa în cap. Şi alţii. Până acum, singurul de la care nu am auzit încă un cuvânt de ură este părintele Rafail Noica. Deci mai există, încă, măcar un om în biserică. Încă stau bine.)

      Despre Spyfiles, altădată, că tre să cercetez subiectul. 🙂

  6. Gand la gand cu bucurie, Cosmin! Am scris ieri seara cam despre aceleasi lucruri care mi-au zgariat si mie retina la TV…Felicitari pentru articol, mi-a placut si abordarea, si scriitura! Si…La multi ani!

  7. Ca am vazut o referire la noul testament in comentarii, revin: cu toate ca am trecut prin scoala bisericeasca, mi-e greu sa vad legaturi intre biserica si carticica. Inafara de citate sporadice, referiri si exemple, canonul e cam paralel la ambele amandoua religii majore. Interpretarea unora dupa ureche, sau mai precis interpretarea politica a testamentelor, a facut din credinta una din cele mai trainice si mai de durata afaceri. O chestie faina rau, posologia a fost inventata de paduchiosii apostoli, sunt convins de asta!

    • Păi legătura e cam ca aia între manualul de utilizare al unei arme de foc şi ăia care-o folosesc. Utilizatorii finali pot fi cetăţeni cinstiţi care n-or să folosească niciodată arma sau o s-o folosească doar pentru a se proteja, dar pot fi şi Anders Breivik.
      În rest, n-am înţeles legătura între posologie şi apostoli, sincer…

  8. Legat de punctul #2. Nu tin sa-i iau partea maicii respective, dar cred ca pot intelege mecanismul care a condus la situatie.

    Ea o facut un juramant de castitate, bonus points fiind maica stareta deci extra responsabilitate sa arate o imagine imaculata celorlalte maici. Mbun. Si-si calca juramantul. Mbun, nu-i singura, daca nu se afla era totu’ in regula. Dar! Problema apare ca are acum copii, iar ca sa-i creasca ar trebui sa renunte la a fi calugarita. Practic copiii aia nevinovati poarta pecetea pacatului mamei lor, si pentru ea nu vor reprezenta decat 1) amintirea ca o pacatuit 2) amintirea ca din cauza lor si-o ratat chemarea. Ma rog, din cauza c-o fost ea vaca si nu s-o protejat cum trebuie, da’ astea is detalii.

    Cum ziceam, nu tre’ sa-i tii partea, da’ eu unul inteleg ca-i grav involburat pe la ea prin minte 🙂

    • That’s what I said:

      Oricum ai da-o, să-ţi urăşti copiii proprii doar pentru că-s o dovadă a păcatului săvârşit (îmi imaginez că despre asta-i vorba) e culmea cretinătăţii şi anti-creştinătăţii.

      Dar în mintea mea intransigentă, ăsta-i un factor agravant. Pentru că dovedeşte o gravă lipsă de adaptare la regulile religiei şi ale societăţii. Credincioşii n-ar trebui să se concentreze să arate bine în faţa comunităţii, ci să arate bine în faţa lui Iisus, din câte reţin eu din manualul de utilizare…

    • Si de cand regulile societatii sau ale religiei sunt ceva dupa care sa te iei? E o femeie rupta intre dragostea naturala de mama si regulile de cacat impuse de religia ei.

      Ma rog, eu vorbesc tocmai pentru ca nu ma simt chemat sa-i fiu judecator, asa ca-mi permit sa-i tin partea. Oricum isi ispaseste pedeapsa prin insasi dilema careia ii este supusa.

      • N-am zis c-ar trebui să se ia cineva după regulile religie. După mine, sunt chiar mai stupide şi mai arbitrare decât cele ale statului. Doar că, dacă tot pretinde că e credincioasă, ar trebui să-şi cunoască religia. Cum e aia… what would Jesus have done? Dincolo de dogme mai mult sau mai puţin rigide, n-ar trebui să existe nicio fractură (ptiu!, că vorbesc ca Rogozanu) între dragostea de mamă şi dragostea de prieteni imaginari din ceruri. De aia zic că e dublu vinovată, încalcă atât legile firii (dragostea de mumă & all that), cât şi legile creştinismului, la care a aderat de bunăvoie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s