„Nu am avut timp să facem curățenie”. Wikileaks, episodul 12.

58393 3/28/2006[1] 11:09 06BUCHAREST536 Ambasada București CONFIDENȚIAL VZCZCXRO4203 PP RUEHFL RUEHKW RUEHLA RUEHROV RUEHSR DE RUEHBM #0536/01 0871109 ZNY CCCCC ZZH P 281109Z MAR 06 ZDK FM AMEMBASSY BUCHAREST TO RUEHC/SECSTATE WASHDC PRIORITY 4071 INFO RUEHZL/EUROPEAN POLITICAL COLLECTIVE RUEHTV/AMEMBASSY TEL AVIV 2183 C O N F I D E N T I A L SECTION 01 OF 02 BUCHAREST 000536

SIPDIS[2]

SIPDIS
DEPARTAMENTUL DE STAT PENTRU EUROPA/EUROPA CENTRALĂ ȘI DE NORD – WILLIAM SILKWORTH STATE PASS TO AID

E.O.[3] 12958: DECL[4]: 03/28/2016 TAGS: CASC, PGOV, PHUM, PREL, RO

SUBIECT: COPII ABANDONAȚI ÎNCĂ SUFERĂ ÎN ROMÂNIA

BUCHAREST 00000536 001.2 OF 002
Clasificat de: CDA[5] Mark Taplin din motivele 1.4 (b) și (d)

1. (C)[6] Rezumat: în timpul unei vizite neanunțate la un spital de copii din apropierea Bucureștiului, Poloff[7] a observat în mod direct condițiile proaste care continuă să fie o realitate pentru mulți dintre copiii instituționalizați din România. Unii dintre cei douăzeci de copii din spital păreau să fie neglijați complet, malnutriți și lipsiți de îngrijiri medicale suficiente. ONG-urile locale pentru drepturile copiilor raportează că astfel de condiții există peste tot în țară, în maternități și spitale pentru copii, care s-au transformat tot mai mult în orfelinate improvizate din cauza interzicerii adopțiilor internaționale în România. Cu toate acestea, guvernul român și funcționari superiori ai UE au lăudat sistemul pentru copii abandonați din România drept un model pentru alte țări din Europa centrală și de est. Sfârșitul rezumatului.

O vizită neanunțată. „Nu am avut timp să facem curățenie”
2. (C) În 23 martie, Poloff a făcut o vizită la Spitalul pentru copii Victor Gomoiu (protecție strictă) din imediata apropiere a Bucureștiului, acompaniat de o asistentă pediatrică din SUA care lucrează ca îngrijitoare voluntară la spital și a ajutat la organizarea unor intervenții chirurgicale pentru cazurile grave. De asemenea, asistenta oferă ajutor unui ONG din SUA care susține financiar spitalul și ai cărui membri vizitează copiii zilnic. Spitalul are paturi pentru aproximativ 20 de copii orfani de vârste diferite, pe lângă copiii care sunt internați pentru îngrijire medicală. Asistenta voluntară a spus că acești copii abandonați, cu vârste între 3 luni și 8 ani, rămân aproape tot timpul în pat, cu puține oportunități de a se mișca liberi și de a-și dezvolta capacitatea de a vorbi.

3. (C) Angajații spitalului au arătat că unii dintre copiii abandonați au ajuns acolo după ce au depășit limita de 120 de zile de internare impusă acum în spitalele mari pe care Guvernul României le prezintă adeseori funcționarilor UE care vizitează țara. Alți copii sunt pur și simplu lăsați în spital, iar angajații nu știu dacă părinții intenționează să se întoarcă sau nu. Adeseori, persoanele care abandonează copii prezintă identități și adrese false sau nu au nicio adresă. În trecut, copii erau considerați „abandonați” în mod legal după trecerea a șase luni fără contact cu părinții, însă noua lege privind protecția copiilor sprijinită de UE care a intrat în vigoare în ianuarie 2005 nu stabilește un interval de timp, ceea ce a făcut ca mulți bebeluși și copii să rămână „ne-adoptabili” pentru ani de zile. Chiar și atunci, a observat asistenta, interzicerea de facto a adopțiilor internaționale prin noua lege înseamnă că mulți dintre copii nu vor fi adoptați niciodată deoarece nu sunt îndeajuns de mulți părinți posibili din România care caută să adopte. Mai mulți copii au rămas în spitale timp de ani de zile deoarece asistenții sociali nu au putut să le găsească asistenți maternali care vrea să aibă grijă de ei.

4. (C) De asemenea, asistenta s-a arătat îngrijorată de faptul că legea privind protecția copiilor din ianuarie 2005 pune accentul „aproape în întregime” pe reunificarea copiilor abandonați cu familiile biologice. Ea a observat cum asistenții sociali au încercat să reintegreze copii din spital în familii cu situații „extrem de instabile”. Într-un astfel de caz, asistenții sociali au făcut presiuni pentru returnarea unei fetițe de doi ani mamei sale biologice, care continuă să practice prostituția. De fiecare dată, mama a refuzat să accepte fetița, arătând asistenților sociali urmele de ace de pe mâini, dovadă a dependenței de heroină. Într-un alt caz, o mamă rromă a apărut de cinci ori în fața unei instanțe pentru a refuza să accepte drepturile asupra fiului său biologic. Cu toate acestea, cazul nu a fost încă decis în favoarea familiei americane cu domiciliul în București care a susținut băiatul aproape toată viața sa.

Copiii cu dizabilități și cei de origine rromă sunt cei mai vulnerabili
5. (C) Asistenta a arătat că cele mai mari probleme le întâmpină copii cu dizabilități care sunt abandonați. Ea ne-a prezentat doi copii din maternitate care sufereau de paralizie cerebrală; aceștia prezentau simptome de malnutriție. Una dintre ei era legată de pat cu cearceaful, înfășurat în jurul încheieturii mâinii. Capul ei era vizibil deformat din cauza că stătea în permanență așezată pe spate. Celălalt copil, un băiat de opt ani, era sprijinit în poziția așezat și fixat de peretele patului. Antebrațele sale aveau aproximativ diametrul unei monede de 25 de cenți[8] și copilul a ținut gura larg deschisă pe tot parcursul vizitei. Conform asistentei, angajații suprasolicitați ai spitalului uită uneori să-l hrănească, proces care durează mult din cauza dizabilității sale.

6. (C) Asistenta a mai arătat că un procent disproporționat de mare din numărul de copii abandonați la spitalul Victor Gomoiu și la alte spitale este format din copii de origine rromă. Ea l-a condus pe Poloff la pătuțul unui băiat rrom în vârstă de doi ani și jumătate, fără dizabilități, însă care era adeseori legat pentru a-l împiedica să părăsească pătuțul; angajații spitalului „pur și simplu nu au timp” să-l îngrijească. Din cauza lipsei de atenție, băiatul suferea de ceea ce asistenta a denumit o „tulburare gravă de atașament”, făcând crize și lovindu-se violent cu capul de pat. Lângă el, un băiat de un an și jumătate era aproape orb din cauza cataractelor. Asistenta și ONG din SUA au cerut în mod repetat conducerii spitalului să efectueze o intervenție chirurgicală pentru a rezolva această problemă. În săptămâna anterioară, asistenta reușise să obțină efectuarea unei intervenții chirurgicale pe cord pentru un băiat pe care l-a cunoscut în spital cu patru ani în urmă. Doctorii i-au spus să-l ia ea, deoarece ei doar „așteptau ca el să moară”. ONG-ul american i-a transmis poloff că 13 copii abandonați au murit în spital din 1999.

„Nu îi luați în brațe, doar o să plângă mai târziu”
7. (C) Vizita în sectorul de copii mici a fost întreruptă după ce un doctor l-a rugat pe poloff să nu ia copiii în brațe deoarece aceștia „doar vor plânge cu furie” după ce vor fi puși înapoi în paturi. Poloff a intrat într-o altă cameră care găzduia trei bebeluși, însă care avea 10 locuri pentru copiii abandonați provenind de la spitalele mari din București, înainte ca aceștia să fie preluați de asistenți maternali. ONG-ul american are dreptul să aibă grijă de copii între anumite ore, inclusiv să-i hrănească, să le schimbe scutecele sau să le ofere jucării. O fetiță de trei luni, un băiat de șase luni și o altă fetiță de un an trăiau cu toții acolo de la naștere. Niciunul dintre ei nu a fost declarat „adoptabil”. Fratele băiatului locuise și el trei luni în spital, însă s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a fost mutat la alt spital.

8. (C) Asistenta, care a vizitat numeroase spitale și orfelinate de mici dimensiuni în România, a declarat că aceste condiții proaste de la Victor Gomoiu pot fi întâlnite la numeroase alte instituții de îngrijire a copiilor. Ea a caracterizat sistemul de îngrijire maternală al României ca doar puțin mai bun, arătând că deși există mulți asistenți maternali cu intenții bune, a întâlnit și mulți alții în România care „o fac pur și simplu pentru bani”. În graba de a mulțumi Comisia Europeană, România a închis multe dintre orfelinatele sale de mari dimensiuni. Deși oficialitățile au lăudat aceste închideri ca fiind un progres, asistenta s-a lăudat că noile institute mici și grupuri de case pentru asistență maternală sunt mai greu de sprijinit de către ONG-uri.

9. (C) Comentariu: deși Comisia Europeană a lăudat în mod repetat România pentru modul în care și-a îmbunătățit sistemul de îngrijire a copiilor abandonați și orfani, condițiile observate în timpul aceste vizite neanunțate la spital, pe lângă rapoartele pe care destinatarul le-a primit de la mai multe ONG-uri pentru drepturile copiilor și de la oficialități locale, indică faptul că, de fapt, situația este tot mai rea. Între timp, parlamentarul european Emma Nicholson, fost raportor pentru Parlamentul European în România și unul dintre principalii arhitecți ai legislației românești actuale, este dedicată implementării acestei abordări incorecte și în alte țări din regiune. Persoanele noastre de contact speră că noua opoziție din Parlamentul European față de interzicerea de România a adopțiilor internaționale, împreună cu efortul nostru internațional, vor inversa daunele aduse de legea privind protecția copiilor din 2005 și vor direcționa România pe o cale mai echilibrată și responsabilă în privința îngrijirii acestor copii vulnerabili. Sfârșitul comentariului.

TAPLIN


[1] Data expedierii telegramei. În cazul acesta, 28 martie 2006 (28.03.2006).

[2] Indicativul SIPDIS înseamnă că documentul respectiv se transmite doar prin reţeaua secretă, adică prin SIPRNet (Secret Internet Protocol Router Network). Mai multe detalii despre situaţiile în care se foloseşte SIPDIS, puteţi găsi în documentul oficial. (Explicaţie oferită de Diana.)

[3] E.O. (Executive Order) – ordin executiv al preşedintelui Statelor Unite ale Americii. Ordinul executiv 12958 se referă la clasificarea, păstrarea şi declasificarea informaţiilor privind securitatea naţională a S.U.A. Mai multe informaţii, aici.

[4] DECL (Declassify) – Data declasificării. În general, conform Ordinul executiv 12958 al preşedintelui Statelor Unite ale Americii, declasificarea are loc după 10 ani de la data clasificării.

[5] CDA (Chargé d’Affaires) – însărcinat cu afaceri al ambasadei SUA. În perioada 2005 – 2008, această funcție a fost ocupată de adjunctul șefului misiunii diplomatice a SUA, Mark A. Taplin.

[6] C (Classified) – Clasificat

[7] „Political officer”, o altă denumire a poziției de consilier politic al ambasadei SUA („political counselor”). În acest caz, este vorba de Theodore Tanoue, consilier politic în perioada 2006-2009.

[8] 24,26 mm.

Versiunea în limba engleză este disponibilă pe Trilema, aici.

Anunțuri

9 gânduri despre „„Nu am avut timp să facem curățenie”. Wikileaks, episodul 12.

  1. Pingback: „Nu am avut timp să facem curățenie”. Wikileaks, episodul 12. | Cosmin Maricari | BunDeCitit.ro

  2. N-am inteles ce vrei sa spui cu asta.

    Daca vroiai sa demonstrezi ca tiganii sunt parazitii societatii buni de nimic, da vai, ce ne-noutate. Ca torn coispe plozi pentru alocatia de 200 lei pana la 3 ani si dupaia ii arunca in strada sau la cersit, da vai ce ne-noutate.

    Ca Uniunea Europeana mananca cacat cu tona pe tema multiculturalismului, obiceiuri bune traditionale, assume good faith, procese integrare si alte porcarii, da, evident, bani aruncati degeaba pe campanii prostesti care nu reflecta realitatea.

    • N-am vrut să spun nimic, doar am tradus. Ştiu, teoria conspiraţiei & shit. Dar, totuşi, crezi c-am stat să compun eu misiva asta?

      Ce încearcă să demonstreze totuşi telegrama, mai bine zis, autorul/autorii ei, este că statul român face prea puţin pentru copiii instituţionalizaţi. Văd că nu prea te mişcă, totuşi. Iar campaniile sunt prosteşti doar dacă încearcă să reflecte realitatea în loc să o schimbe.

      • De ce m-ar misca? Stii prea bine ca esti sarac si o putoare de cacat, nu vad de ce mai torni nu stiu cati plozi.

        Si alocatia, si autoarele, etc; sunt un abuz al statului.

        Eu personal as reinstala sclavia dat fiind ca tot refuza in mod repetat sa munceasca, sa nu fure, viata decenta si niste anticonceptionale. De fiecare data cand li s-a dat ceva , au facut alt rahat. Locuintele alea sociale le umpla de jeg si vind tot ce pot. Nu ca nu s-ar fi facut nimic pentru ei.

        E valabil si pentru indieni, care defapt toti tigani sunt, negri, arabi, etc.

          • Cred ca exprimarea lui ‘Freud’ lasa de dorit, dar esenta mesajului are un substrat logic si nicidecum subversiv: cei care paraziteaza sistemul asigurarilor sociale si al buna vointei comunitatii in general, sa fie trasi la raspundere, mult mai ferm si mai rapid (daca vrei, am observat ca este un laitmotiv pentru tine in ultima perioada, in cazul in care acestia nu creaza plusvaloare, sa fie sanctionati pentru incercarile lor de a mai produce pagube comunitatii).

  3. @Vlad
    Nu cred că poți cataloga copiii abandonați ca „paraziți sociali”… Eu nu-i ceream lui Freud să fie mișcat de părinți, ci de copii. De acord, părinții trebuie educați astfel încât să nu mai toarne câte 10 copii, trebuie trași la răspundere dacă-i abandonează and so on. Discuția e lungă, dar un lucru e cert: copiii nu trebuie să plătească pentru prostiile părinților.
    La partea cu plusvaloarea, după cum am lăsat să se înțeleagă pe voxpublica, eram ironic. Plusvaloarea e din Marx, o foloseam cumva ca să-i arăt lui Rogozanu că nu vorbesc despre idioțeniile comuniste în necunoștință de cauză.

    Mersi c-ai citit și ai comentat, s-auzim de bine.

    • Cum adică rupt? Am refăcut notele de subsol, bănui c-ai reprimit trackbacku, la asta te referi?
      (Mâine vine o telegramă nouă, cu tot cu articolul aferent. Şi mai am două articole gata scrise. 😀
      Profit şi eu de o weekend.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s