Chestionarul lui Proust

Un exerciţiu de „knowthyselfism”(TM) şi, evident, o leapşă nouă, post-vacanţă:

1. Principala mea trăsătură
Umorul.

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat.
Loialitatea.

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie.
Empatia.

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei
Răbdarea

5. Principalul meu defect
Nestatornicia. Pornesc în orice proiect cu un entuziasm diabolic, care este înlocuit de un spleen total după o perioadă oarecare de timp.

6. Îndeletnicirea mea preferată
Cititul. Sau scrisul. Sau joaca cu fetiţa mea.

7. Fericirea pe care mi-o visez.
Să nu am nevoie de somn. Adică să am câteva ore libere în fiecare noapte pentru citit, scris (pe blog sau pe lângă), vizionat filme şi alte activităţi în afara curriculei.

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire.
Orice problemă serioasă care ar afecta-o pe fiica mea.

9. Locul unde aş vrea să trăiesc
Corfu. Undeva lângă mare.

10. Culoarea mea preferată
Verde.

11. Floarea care-mi place.
Habar n-am. Să zicem: floarea de cireş. În general, orice floare care nu miroase prea puternic şi nu zace moartă în vreo vază.

12. Pasărea mea preferată
Tucanul.

13. Prozatorii mei preferaţi
Salman Rushdie, Gabriel Garcia Marquez, Kurt Vonnegut, Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu. To name a few.

14. Poeţii mei preferaţi
Foarte greu. Aici trec prin faze. Risc: Arghezi, întotdeauna. Şi Cărtărescu, Nichita Stănescu, Gellu Naum, însă cu fluctuaţii. Omar Khayyam, T.S. Elliot, Rimbaud, e.e.cummings, cu măsură. Etc.

15. Eroii mei preferaţi din literatură
Banal: d’Artagnan. Aspiraţional: Ormus Cama.

16. Eroinele mele preferate din literatură
Mama lui Mircea, din Orbitor.

17. Compozitorii mei preferaţi
Mozart, Ravel. Nu mă pricep. Muzica pe care-o ascult eu e mult mai zgomotoasă şi neliniştită.

18. Pictorii mei preferaţi
Dali, Van Gogh, Klimt, Rousseau.

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală
Foarte greu. Nu prea am eroi. Sportivii îmi displac, politicienii sunt câh! (poate Monica Macovei?), cântăreţii sunt oameni… Rămân (tot) scriitori. În care caz, din nou, Mircea Cărtărescu, Salman Rushdie etc.

20. Ce urăsc cel mai mult
Prostia, în toate formele sale şi-n toate domeniile în care se manifestă. A nu se confunda cu lipsa cunoştinţelor. E normal să nu ştii totul, nu e normal să te comporţi ca şi cum ai şti.

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere
Curajul.

22. Cum aş vrea să mor
Lucid.

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
Cele gramaticale.

24. Deviza mea.
Nu am aşa ceva şi nu înţeleg sensul şi/sau utilitatea unei devize.

Ştiu, chestionarul e desuet, miroase a madlenă bătrână. Însăşi activitatea de a completa genul ăsta de oracol adolescentin poate să creeze o oarecare lehamite tomnatică. Dacă, totuşi, aveţi o criză de (auto-)sinceritate şi nostalgie, sunteţi invitaţi să realizaţi exerciţiul de mai sus. Merge către: Mircea, Mitza, PorkdeYork, Luka, Sonia, Moşu, Varaton, Diana, Radu etc. Evident, everybody’s welcome. Non- şi anti-bloggerii pot răspunde în comentarii.

Weekend plăcut!

Anunțuri

26 de gânduri despre „Chestionarul lui Proust

  1. Chiar asta vroiam să-ţi zic. Că-i cu esenţă de oracol sau caiet de amintiri colorat cu carioca pe foi veline şi coperţi cartonate şi matlasate cu încuietoare din ceva metal.
    M-a amuzat să citesc aşa leapşă pe blogul cuiva care scrie poveşti precum „Scrânciobul”, dar pe de-o parte m-a încălzit, cumva, să văd că te înscrii în tiparele normalităţii şi ale bunului simţ şi nu pentru că acestea ar fi o raritate, ci pentru că tot mai puţini oameni găsesc că e ridicol să te „descoperi” de acest fel.

  2. Pingback: Chestionarul lui ala… ceva cu P.. « Bordelul Vesel

  3. Pingback: Leapsa de la Cosmin- Chestionarul lui Proust « dordedoi

  4. Pingback: Un blog de poveste » Blog Archive » Chestionarul lui Proust

  5. P.S. Intreb deoarece eu chiar ca nu inteleg cum se joaca leapsa pe bloguri desi tot dau din cand in cand peste posturi din astea din loc in loc. Daca e ca un oracol si e oracolul tau, atunci nu vrei sa STRANGI la tine, in oracolul tau toate raspunsurile, in loc sa le risipesti ?

    • E simplu: un blogger alege o temă şi dă linkuri către alte bloguri (sau spune că-i free for all). Apoi, când un alt blogger răspunde, dă link către iniţiator şi, eventual, către alţi bloggeri, dacă vrea să de-a leapşa mai departe. Cât despre partea cu STRÂNGEREA, nu-s egoist. 🙂

  6. Deoarece eu zilele astea ma simt cam regresat pe la varsta de 16 ani, mi-am amintit de oracolele din liceu, si m-am simtit chiar motivat sa raspund sincer la intrebari pe unul din blogurile mele (e in engleza pe blogul in engleza ca a fost mai usor sa dau copy paste la intrebari de pe wikipedia decat sa ma chinui sa vad care e intrebarea urmatoare):

    http://555blue.wordpress.com/2011/09/28/the-unavoidable-proust-questionnaire/

  7. LOL ! Hector e ultimul tip si primul norvegian de care m-am indragostit. (Evident ca nu il cheama asa, dar i-am zis asa ca mi s-a parut ca la fire seamana mai mult cu Hector decat cu Ahile- personajele antice.).

    Blogul in romana e la linkul de sub numele meu di comentairul asta, dar, obiectiv vorbind, nu e prea larg interesant, adica nu are poze, nu e jurnalistic, nu e politic, nu e literar, e ca un jurnal personal, dar nici macar despre ce fac, ci doar despre ce-mi trec prin minte la un moment dat. Este un blog in principal cu functie terapeutica, de adaptare, ca eu m-am mutat de 1 an din Bucuresti in Norvegia si am avut un soc cultural destul de mare !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s