Delfinul merinos. Note de vacanţă.

Mă-ntorsăi, carevasăzică. Dintr-un concediu proletar, la Mamaia. Cum fu, am aşezat în scris, pe capete, mai gios:

    • Mamaia-i raiu. Dacă vii din Berceni cu gaşca de piţiponci şi decis să te distrezi în tipicul stil de birt jegos. Dacă nu, nu. Funduri fără fonduri şi alte forme fără fond se fâţâie pe lângă gingaş-grohăitori gagii gălăgioşi. Ştiţi genul: bustoase amazoane în tricou mulat cu „I’m with stupid”, săgeată către el, la braţul unor burtoşi bustofili, hălci de slănini umblătoare, cu tricou mulat (prin forţa împrejurărilor şi adezivitatea transpiraţiei) cu textul „I’m with child”, săgeată către burta de bere.
    • Mulţimile-s zgomotase şi ameninţătoare, feţele-s abrutizate şi bronzate, ca-n Hieronymus Bosch. Printre picioarele turiştilor se-mpleticesc cerşetorii: copii de toate vârstele, cu sau fără handicapuri, bătrâni cu răni supurânde, femei cu excoriaţii şi dinţii cariaţi. O babă de coşmar, îmbrăcată în negru, se plimbă încadrată de doi adolescenţi în slip, cu malformaţii care stârnesc mila şi dezgustul. Bătrâna cântă sau urlă, nu-mi dau seama. Dimineaţa, mergând spre plajă, văd cerşetorimea coborând din jeep-uri, aduşi de „întreprinzători”, proprietarii de sclavi estivali.
    • Plaja e mai curată decât în anii trecuţi. Au dispărut ambalajele şi resturile de mâncare. Au mai rămas doar chiştocurile şi cojile de seminţe. Oricum, un pas înainte întru civilizarea naţiei. Pe şezlonguri, în faţa noastră, o familie de italieni, care se strigă pasional şi iritant: „Georgio, ma che fai?”, „Bambina, stai calma!” and so on and so forth. După vreo 2 ore de gălăgie, o tânără se enervează: „Tatîîîîîî! Ghiorghi nu vria sî muti umbrielaaaaa!”. Răspunsul: „Georgio, ma che fai? Mutî umbriela acuşica câ-ţi mut fălşile!” Latino, my ass.
    • O tanti conlocuitoare vinde nişte „coliere” din plastic (1 RON) pe care poţi să pui litere (0,5 RON/literă) dintr-un plastic mai metalizat. Util pentru copiii mici, dacă-i pierzi, zic io. Un gigel steroidizat şi posibil lobotomizat îşi cumpără un plastic dintr-ăla şi alege literele: P, U, L şi A. Doooh! Adică a dat 3 RON ca să-şi poarte numele la gât. Stupid şi inutil. Oricine se uita mai atent la faţa lui putea să-l ghicească.
    • Dinţii mei sunt friabili. Aveam impresia că eliminarea ţigărilor din regimul zilnic o să mă ajute, dar cred că e de la Mama Natură. Prin urmare, dantura mea e peisaj carstic, ici o ravenă, colo o dolină, acoperite după posibilităţi de dentişti cu mai mult sau mai puţin skill. Într-a doua zi de concediu, muşcând cu poftă dintr-o prună, am lăsat înfipte în sâmburele sus-numitei şi două plombe. Ca urmare, aveam 2 strungăreţe vesele. Vesele în sensul că orice mă vedea, zâmbea la modul cel mai sincer. Eram puţin discombobulat de situaţiune, dar m-a calmat soţia mea, cu un compliment îngrozitor de reconfortant: „Stai liniştit, nu-i aşa de rău! Cine te vede o să creadă că aşa te-ai născut.” Aş dori să-i mulţumesc pe această cale.
    • Apropo de articolul ăsta, la intrarea în Satul de Vacanţă, un genialoid a pus în faţa unei gelaterii o îngheţată din gips, înaltă de vreo 2 metri. Dispune de cornet de 1,5 metri, picioare crăcănate, apendice superior tricefal (aka trei cupe), doi ochi urât pictaţi şi două mâini cartoonish. Şi se pare că este canibală, întrucât linge o îngheţată care-i seamănă perfect, doar c-a avut neşansa să se nască fără picioare, mâini şi ochi. (Îmi pare rău că am uitat să-i fac o poză, deşi îmi propusesem).
    • În satul de vacanţă, comerţul e-n floare. Iar marfa este de-un penibil rar întâlnit. Tarabele de-acolo-s un muzeu estival al kitsch-ului. Îmi venea să spun al kitsch-ului românesc, dar mi-am adus aminte că marfă românească nu prea există acolo. În afară de taraba cu icoane şi alte articole religioase, evident. Care nu poate lipsi de nicăieri, că suntem popor ortodox, zice lumea. Trecând peste, printre statuetele din gips înfăţişând matrozi matoli, jamaicani fumaţi sau sirene ţâţoase, printre pisicile chinezeşti norocoase, coşuleţele cu scoici, magneţii de frigider hidoşi, animalele de pluş din toate sectoarele arcii lui Noe şi alte tâmpenii inutile, am remarcat o specie nouă: delfinul merinos de România. Photo courtesy of my wife.  L-am văzut în braţele multor copii şi/sau domnişoare bronzate şi tatuate. Deşi cred că blana aia îl cam încurcă la înot, eu zic că merită menţionat acest succes al biologilor marini de la Marea Neagră.
    • Urmează partea cinefilă. Prin urmare, am vizionat blocbuşteri: Thor – mizerie, nu merită pomenit. Păcat de Natalie Portman, care arată tot mai bine as time goes by. X-Men: First Class – acceptabil, lejer, chiar emoţionant pe alocuri. Premiu special pentru cele mai tâmpite super-puteri: băiatu’ cu degete opozabile la picioare. Sau băiatu cu hoola-hoops, nu m-am hotărât încă. Pirates of the Carribean: On Stranger Tides – departe de primul film cu piraţi, însă bunicel, mai ales datorită combinaţiei Depp-McShane. Penelopa-i lest, iar Geoffrey Rush e cam prea puţin vizibil. Cascadele de gaguri s-au mai rărit, atmosfera e ceva mai serioasă, dar încercarea rămâne modestă. Mi-a stârnit dorul de Captain Blood, mă-sa şi tac-su filmelor cu piraţi, şi de Errol Flynn. În rest, sezonul 4 din Breaking Bad, cu un Bryan Cranston la fel de bun şi Aaron Paul even better, bitchez! Şi am reluat Rome, pentru a treia oară. Foarte, foarte bun.
    • Am citit: ZEN de un Mircea Cărtărescu mai senin şi mai puţin predispus să întrevadă dezastre la fiecare pas. Am rămas cu un gust dulce-amar şi cu speranţă într-un Levant prozastic şi/sau Theodoros, whatever that is. Jurnalul lui Mihail Sebastian, long overdue. Interesant mai degrabă ca document istoric, deşi partea de jurnal literar e destul de consistenă. Am senzaţia (certitudinea, de fapt) că-mi lipsesc unele cunoştinţe de istorie şi istorie literară. Trebuie recitit. Derapaj de Ion Manolescu – absolut delicios, ca scriitură. Alexandru Robe, personajul principal, e ce-aş fi fost eu dacă aş fi terminat Literele. Şi Derapajul necesită o recitire cu un plus de atenţie. Oricum, mă bucur enorm că l-am descoperit pe Manolescu. Cred că este, alături de Cărtărescu şi Oţoiu, unul dintre cei mai inteligenţi şi îndemânatici mânuitori ai limbii noastre (care-i o comoară, se ştie).
    • De asemenea, m-am întâlnit şi cu Moşu, câştigătorul concursului de sonete, şi i-am „decernat” premiul. Sper că nu l-am speriat (nedormit, neras, în şorţ şi tricou, cu strungăreţi nenaturale-n dantură etc.) şi că va citi cu plăcere cărţile. Mi-a făcut impresia unui om inteligent şi cald şi sper să ne revedem cândva, când circumstanţele ne vor permite o discuţie mai lungă.
Anunțuri

19 gânduri despre „Delfinul merinos. Note de vacanţă.

  1. Pingback: BunDeCitit.ro

  2. Welcome back.O intrebare am ce inseamna „discombubulat” sau de la ce vine? Am inteles ce ai vrut sa exprimi cand l-ai folosit dar as vrea mai multe detalii.

    • Bine te-am găsit.
      Vine din engleză („discombobulate”) şi înseamnă a provoca confuzie, a uimi, ceva de genul ăsta. E calcul lingvistic, nu există în limba română, din câte ştiu eu. 🙂

      • E calc bwey nu calcul, de la a calchia nu de la a calcula. Si ca bonus, nu inseamna a confuza, inseamna a imparti cerebelul cuiva in bucati inegale cu ele insele plasate in spatii geometrice disjuncte. Parerea mea.

        • Mea culpa. De fapt e inside joke la birou (absolvenţii de Litere au un simţ ciudat al umorului. Şi eu cu ei.), gen „Textul lui X e plin de calculi” (medical, nu matematic). La fel cu „nu face sens” şi alte prostii repetate până devin obişnuinţă şi forma corectă dispare din timp, spaţiu şi amintiri.

  3. Bine ai revenit!

    Şi… zici că-ţi place Breaking Bad… 🙂
    Şi eu vreau să reiau Rome, cred că a 5-a sau a 6-a oară, iar legat de filme ai totală dreptate. La Thor n-am rezistat până la sfârşit, X-men bunuc, iar PotC merita mai multe laude… fiind cam singurul film bun apărut vara asta.

    • Look what the pedo-bear dragged in. 🙂

      Da, mersi pt. semnalare, dacă nu-mi ziceai că-i bun, nu cred că mă apucam de Breaking Bad, deşi descărcasem deja primul sezon de câteva luni. 🙂
      And Rome still kicks major ass. 🙂

      • Imediat se termină sezonul, se termină şi True Blood… iar nu mai am la ce să mă uit (cu toată ruşinea recunosc că m-am uitat la toate sezoanele din Justice League… aşa disperat am ajuns). Măcar îmi vin în câteva zile restul de cărţi din seria A song of Ice and Fire. 😀 Cum a fost în concediu, exceptând „lumea bună” de la mare şi filmele proaste?

    • Atât de bune au fost ultimele episoade din Breaking Bad încât nu am putut să citesc deloc din cărţile „Cântec de Gheaţă şi Foc” exact după ce am vizionat Breaking Bad… toate intrigile, întorsăturile de situaţie şi surprize sunt „pistol cu apă” pe lângă ce se întâmplă în Breaking Bad. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s