Tranziţia

Vorbitor a două limbi între lucruri de două ori ascuţite, tu însuţi o luptă între tot ce se luptă, glăsuind între multiplele înţelesuri ca unul ce s-a rătăcit în lupta între aripi si spini!” (Saint-John Perse)

Citatul de mai sus vorbeşte de fapt la condiţia poetului, captiv şi pendulând perpetuu între lumea interioară şi cea reală. Dar eu cred că poate descrie perfect şi condiţia unui (ideal) individ lucid în tranziţia românească. Dar ce înseamnă de fapt acest cuvânt, folosit de 20+ ani pentru a ilustra condiţia României, situarea ei în lume?

TRANZÍȚIE, tranziții, s. f. Trecere (lentă sau bruscă) de la o stare la alta, de la o situație, de la o idee la alta. ◊ Loc. adj. De tranziție = de trecere; intermediar, tranzitoriu; p. ext. provizoriu. – Din fr. transition, lat. transitio.

Vorbim aşadar despre o stare intermediară, despre un loc care nu este nici punct de plecare şi nici destinaţie în timp sau spaţiu. Ne aflăm pe drum, traziţia este o stare mobilă. Şi România are toate atributele aventurierului plecat într-o călătorie lungă, ale pelerinului: oboseala drumului deja parcurs, teama de pericolele viitoare, nesiguranţa privind traseul ales, neîncrederea în capacitatea de a-şi atinge ţinta, o oarecare nepăsare faţă de intemperiile inevitabile şi atât de cunoscute, suspiciunea faţă de orice alţi călători întâlniţi pe drum etc. Însă destinaţia este doar o iluzie, o necunoscută, ceea ce transformă călătoria într-un vagabondaj.

Primul şi cel mai vizibil efect al stării de tranziţie este incertitudinea. Nedesluşitul primează. E un crepuscul continuu, nu e nici noapte odihnitoare, nici zi relevetoare. Niciun punct static în curgerea asta continuă: cei mai buni prieteni se transformă în duşmani, răul e vopsit în bine şi dăruit forţat, răul e deghizat în bine şi promovat cu voioşie, monumente sunt dărâmate pentru a lăsa loc unor gherete imense din metal şi sticlă şamd. Se schimbă oamenii, se schimbă oraşele, se schimbă vremea.

Incertitudinea determină o stare de confuzie generalizată şi paralizantă, care se traduce în geografia noastră fizică şi spirituală printr-o lipsă de repere. Totul este doar o rătăcire, „Totul este doar holon, […] Lumi zidite-n lumi se-adapă/Din iluzie, eclips.” Modelele morale sunt monstruoase şi false, milionari alunecoşi, vedete miasmatice, ştirişti soioşi. Politicienii sunt pestilenţiali şi impostori (de la putere sau din opoziţie deopotrivă) şi noi suntem după chipul şi asemănarea lor, medicii sunt ucigaşi şi indolenţi, profesorii sunt depăşiţi sau incompetenţi etc.*

Rezultatul final al incertitudinii şi confuziei este neterminarea. Macro-atributele tranziţiei se regăsesc în microcosmul românesc. Autostrăzile se opresc în mijlocul nicăieriului, pierdute-n acelaşi vagabondaj de tranziţie. Proiectele europene rămân neimplementate din nepăsare sau încăpăţânare. Iniţiativele culturale sunt uitate înainte să fie finalizate, promisiunile înainte să fie îndeplinite, reformele înainte să fie terminate. Chiar şi oamenii sunt adeseori neisprăviţi

În concluzie, tranziţia este purgatoriul, suspendat la distanţe egale între rai şi iad. Iadul fiind în acest caz orice formă de totalitarism şi raiul doar o utopie. Simultan no man’s land şi ţară a tuturor posibilităţilor, tranziţia românească e un turbion excentric, o poartă stelară prin care treci fără să ştii unde se deschide portalul-ţinţă. Reclamele nu minţeau: România e mereu surprinzătoare. Dar nu mereu surprizele sunt plăcute.**

––––––––––––––––
* Ştiu că generalizez în cel mai stupid şi barbar mod. Câteodată-i necesar. Aici nu neapărat, dar mi-e lene să mă justific.
** E posibil ca textul de mai sus să fie unul dintre mai tâmpite, patetice şi penibile lucruri pe care le-am scris vreodată. Mi-am propus să nu scriu lamentaţii de-astea pe blog. Consideraţi că absolut orice afirmaţie din text poate fi amendată şi/sau contrazisă şi că sunt dispus să fac lucrul ăsta în texte viitoare. Mă mai apucă din când în când şi câte-o fază de-asta, da-mi trece până luni. În plus, vine concediul. 🙂

Anunțuri

7 gânduri despre „Tranziţia

  1. Pingback: Tranziţia | Cosmin Maricari | BunDeCitit.ro

  2. Ar trebui sa te invite cineva la Antena 3, daca ai sfarsi prin „Boc e de vina”!Poate nu inteleg mesajul tau sau poate nu inteleg starea ta pesimista dusa la extrem in textul de mai sus! Cum ar arata textul asta adaptat la ani 80-89? Cum ar „mula” Cosmin textul pe situatia de atunci?! Tranzitia societatii si nu numai , nu ar trebui sa influenteze pe individ, pe omul de rand! Suna absurd dar pot scrie (incearca si tu!) ceea ce e bine acum, avem un trai cat de cat decent fata de alte state din lume! La toate cele scrise de tine trebuie sa ai un punct de referinta, un model de comparatie , atat timp cat nu poti face o comparatie nu poti spune ca e rau …defineste raul! La tot ce ai scris tu primul lucru care mi-a venit in minte a fost drumul unui pelerin spre mecca, citisem pe undeva despre drumul unui om sarac spre orasul sfant …..dar el stia finalitatea pe cand noi nu o gasim! Toata tranzitia asta ar trebui sa aiba un singur scop, crsterea traiului si si gradului de multumire a unui individ din societate! Acum nu poti sa faci pe toata lumea fericita, dar ai fii surprins sa vezi cati sunt multumiti de modul actual de a fi!
    Ceea ce e mai dureros e ca am uitat sa ne bucuram de fiecare zi si ne lasam coplesiti de propagandele televizate si scrise ale politicului si a masei de nemultumiti!

    * E posibil ca textul de mai sus să fie unul dintre mai tâmpite, patetice şi penibile lucruri pe care le-am scris vreodată.

    • Să mă invite, dar nu cred că ies viu când o să temin cu „Voiculescu e de vină” şi după aia-l bat pe Badea şi fug. 🙂
      Păi bine, bre, m-acuzi că-s portocaliu şi după aia că mă las manipulat? Tztztzt. Nope, nu mă las manipulat. Tranziţia descrisă mai sus e mai mult în minţile oamenilor decât în realitatea. Problema este că oamenii se comportă conform proiecţiei despre realitate pe care o au. Şi aia e cea de mai sus. Am precizat că generalizez stupid.

      Mă mai apucă amokul şi pe mine, că oameni suntem. Sau aşa se zice…

  3. Ca esti portocaliu nu e o acuza, e un fapt dovedit 😛 Te cred ca esti asa pesimist cand stai in capitala, ar trebui sa schimbi aerul si sa vezi ca se schimba si perceptia! Glumesc….Mitic esti…mitic gandesti! (vorba din ardeal)…doar de aia suntem amandoi bucovineni!

  4. Pingback: Pe fuga … » Filme preferate de la A la Z …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s