Atingeri necesare

– Stai jos, grasă împuţită!

Ușa se închide în spatele lui cu un zgomot puternic.  Andrada e obişnuită cu trosnetul violent cu care-şi punctează Marcel ieşirile din fire şi din scenă. Oricum, tăcerea care rămâne după ce uşa e trântită şi lustra încetează să vibreze e cu mult mai înspăimântătoare.

E întinsă pe jos, dezbrăcată, plină de tăieturi pe spate, pe fund, pe picioare. Sub ea, păpuşa favorită din porţelan, spartă în bucăţi mici, cioburi din căsnicia ei. Pe podea – o veioză prăbuşită, un scaun dărâmat, cearceafurile răscolite, ruinele vieţii ei. Pe masă, lumânările arse, farfuriile murdare, şerveţelele pătate, vinul răsturnat, vestigii ale iubirii ei.

E ziua lor. Trei ani de căsnicie şi aproape cinci de când se cunosc.  Un an de fericire absolută şi gusturi intense, unul de linişte şi muzică jazz, unul plin de reproşuri şi fum de ţigară , doi ani de palme, zâmbete false şi ochelari de soare. L-a aşteptat cu masa pregătită, îmbrăcată în rochia verde pe care i-o cumpărase acum 2 ani, de ziua ei. Trebuia să-i dovedească că încă îi vine, deşi abia mai putea respira. El urma să-şi uite privirea în decolteul ei, să mănânce cu poftă şi s-o iubească cu tandreţea de acum patru ani.

Marcel a venit cu întunericul în ochi. Nici n-a privit-o, i-a aruncat o cutie de bomboane şi i-a spus scârbit: „Vezi să nu mănânci şi ambalajul!”. S-a aşezat şi a mâncat în tăcere, dar ochii nu i s-au luminat nicio clipă. A încercat să-l mângâie, să-l stârnească. Marcel împins-o violent şi a aruncat cu un pahar de vin spre ea.

– Morţii şi răniţii mâne-ta de leneşă împuţită! Crezi că dacă-mi faci o ciorbă meriţi ceva de la mine? Nu vezi că eşti bartai balena? Toooată ziua stai şi mănânci în timp ce eu îmi rup spatele muncind pentru tine şi proastă de mă-ta! ‘ţi gura mă-tii de curvă!

Primul pumn a luat-o prin surprindere, până acum folosise doar palmele. A lovit scurt şi puternic în plex şi Andrada a simţit cum aerul e expulzat brusc din plămâni, ca dintr-un balon spart. În cădere s-a prins de faţa de masă, trăgând după ea farfuriicuţitepahare şi viseiluziisperanţe deopotrivă.

L-a privit cum ia din vitrină păpuşa ei preferată şi nu i-a venit să creadă când a aruncat-o spre ea. A evitat impactul în ultima clipă şi jucăria s-a zdrobit de perete. Cioburile au căzut ca lacrimile şi Andrada nu a mai făcut nicio încercare să evite lovitura următoare. Doar a privit cu ochii mari cum se apropie pumnul, aproape, mai aproape, prea aproape. Plesnetul degetelor pe osul zigomatic a fost urmat de un foc de artificii tot mai intens, pe măsură ce durerea îşi urma traseul prin nervii suprasolicitaţi. Un tuner şi un fulger, ca o furtună inversată în mocirla creierului ei.

A rămas pe podea. Nu are sens să te ridici de jos dacă nu ştii unde urmează să mergi. „Ce axiomă stupidă”, a gândit Andrada. Totuşi, de ce s-ar ridica?

Ştie că Marcel nu e departe. Cu siguranţă e cu Bianca, pe banca din spatele blocului, deşirând aceleaşi minciuni cu care a ameţit-o şi pe ea cu ani în urmă. Da, ştie despre ei. De vreun an de zile, Marcel se opreşte la parter când vine de la muncă, unde are conversaţii tot mai lungi cu vecina lor cu glezne zvelte. Bianca, o curvă versată în arta conversaţiei şi-n jocuri de sugestii, Bianca, care se grăbeşte să râdă senzual, dezvelind canini de carnivor erotic, la toate glumele lui, Bianca, leoaică tânără şi suplă care-i recomandă filmemuzicăcărţi pe care el se grăbeşte să le cumpere.

„I-a pus pizda pă faţă, fă!”, i-a spus ţiganca care spală scara blocului, în schimbul unei ţigări. Da, adecvată imagine. Marcel e orb, iese din metrou la ora 6 ca o cârtiţă din pământ şi-şi amuşină calea până pe banca de sub balconul Biancăi, unde aşteaptă neliniştit un semn de viaţă, de rai sau de iad, în timp ce Andrada rămâne prizonieră în purgatoriul de la zece, unde ploaia trece prin pereţi şi se face igrasie, unde soarele arde sălbatic în fiecare vară, unde-au distrus două paturi tăvălindu-se feroce şi impudic într-o baltă de transpiraţie, unde acum plouă cu cioburi ce intră-n piele şi-o transformă-ntr-un vitraliu opac din carne şi porţelan.

I-a urmărit zi de zi, din balconul ei, o Julietă neconsolată. Mai întâi, Marcel doar o salută când trecea pe lângă ea. Într-o zi, s-a oprit în faţa Biancăi, deplasându-şi stânjenit greutatea corpului de pe-un picior pe altul, şi au schimbat câteva vorbe, în timp ce Andrada îi urmărea de sus  uimită. În prima zi când s-a aşezat lângă ea, Andrada a ştiut că povestea s-a cam încheiat. Degeaba şi-a lăsat părul despletit în jos din turn să urce eroul salvator, tâmpitul rătăcise calea şi se-ntâlnise cu lupul. Acum conversaţiile durau ore şi cei doi nici măcar nu se mai chinuiau să păstreze distanţa.

Luni de zile, Andrada i-a căutat cu disperare atingerea. Încerca mereu să-l îmbrăţişeze şi simţea cum el o respinge tot mai hotărât. Când a mâncat prima bătaie, i-a fost aproape recunoscătoare: n-o mai atinsese de atâta timp, iar palmele lui aveau gustul sărat al primei lor vacanţe la Vama Veche.  Au făcut chiar dragoste după aceea, o reprezentaţie plină de remuşcări şi parfumuri străine, dar totuşi atât de eliberatoare.  A preferat să creadă că Marcel încearcă să o mângâie. Ca un copil neîndemânatic care sparge o jucărie. Însă bătăile au devenit mai dese, remuşcările au dispărut, pielea lui Marcel mirosea acum a vină şi-a nerăbdare.

Se ridică de jos, greoaie, plânsă. Toată camera se învârte şi-n ea timpul se-nvârte ca un maldăr de rufe ude în storcător. Calcă pe cioburi fără le simtă şi se-ndreaptă spre balcon. Izbucneşte în râs când se uită în jos: atât de previzibili. Şi atât de îndrăgostiţi. Se privesc în ochi, Marcel cu un zâmbet neghiob, Bianca cu un surâs fermecător. Dincolo de spătarul băncii, mâinile le sunt încleştate într-o zbatere ca de aripi, un dans nupţial stupid şi minunat.

Sunt atât de frumoşi, atât de nepăsători, încât Andrada nu mai simte niciun pic de gelozie. Tot ce vrea e să participe şi ea la intensa îmbrăţisare de la parter. Şi-n timp ce pe banca de jos Marcel îi caută buzele Biancăi, cu respiraţia întretăiată şi-o explozie de emoţie în coşul pieptului, la etajul zece Andrada a încălecat balustrada balconului. Îi priveşte liniştită, mulţumind în gând cioburilor înfipte în carne şi vânătăilor de pe faţă pentru aceste ultime senzaţii. Apoi zboară.

Vântul e foarte agitat în jurul ei, o pipăie cu mâini lacome şi aspre, o dezbracă în zbor, îi decojeşte pielea rănită, îi desprinde carne greoaie şi-i demontează oasele fragile, o mângâie direct pe inimă, direct pe creier, cu senzaţii îngrozitor de vii, ca o a doua venire a unui Iisus teribil şi răzbunător. E încântată şi înfierbântată, căutând cu ochii mari şi gura deschisă atingerea aerului. Zborul e-un preludiu.

Îi vede sub ea, tot mai aproape, până simte mirosul de salcâmi şi de vină, până îi vede îmbrăţişaţi, topiţi într-o sărutare nesfârşită. Li se alătură, excitată şi veselă. Atingerea este o explozie nucleară, trei oameni uniţi în cel mai intim şi mai intens act sexual posibil. Moartea le este un imens orgasm, cu penetrări vinovate şi ejaculări de suflete.

Trei trupuri sunt contopite pe bancă, un triptic macabru din carne şi porţelan, imagini cu martiri sau, poate, cu călăi.

(Ca şi data trecută, leapşa vine de la Mitza. Subiectul: triunghiuri amoroase şi alte tipuri de geometrii umane. Enjoy.)

Anunțuri

9 gânduri despre „Atingeri necesare

  1. Pingback: Atingeri necesare « Cosmin Maricari | BunDeCitit.ro

  2. Foarte interesanta povestire si te-ai onorat de leapsa fantastic de bine. Ma gandeam dupa ce am citit, cum de fiecare data cel tradat este si cel care se sacrifica. La final, am ramas surprinsa, i-ai sacrificat pe toti trei… Un triunghi amoros mai putin.
    Mi-au placut enorm cateva expresii ale tale, o sa amintesc doar cateva;
    ” Moartea le este un imens orgasm, cu penetrări vinovate şi ejaculări de suflete.”
    sau ” palmele lui aveau gustul sărat al primei lor vacanţe la Vama Veche”… E clar ca intr-un astfel de triunghi, suferinta e inevitabila, iar echilibrul dificil de pastrat.

  3. Pingback: Atingeri inutile | Cosmin Maricari

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s