Ghid de utilizare a homosexualilor

2003, Iaşi
Într-o discotecă, am uitat cum îi zice, Maxx Space parcă. Cu un grup de prieteni, dans, beutură, femei mai puţin că ieream timizi. Şi cum mă mişcam pe-acolo armonios ca un scafandru sfâşiat de-o turmă de rechini, numai ce mă trezesc luat de gât. Mă-ntorc să văd care-i problemă, că prin zonele alea când te ia cineva de gât, primul lucru care-ţi trece prin cap e pumnul. Nimic vizibil. Mă uit ceva mai spre podea şi văd un pitic roz. Nu, nu era de la LSD. Era un băiet mititel, cu tricou roz cu sclipici şi-o sclipire parşivă şi-n ochi. Cum aplecasem capul spre el, stăteam, la propriu, nas în nas, de se formau arcuri voltaice la mijloc. Îmi indică din cap, mai să-mi spargă ochelarii cu nanăul, ceasul de la mâna cu care mă-mbrăţişase:
– Uăi, îmi plaşi di tini! Zî şî mie cât îi ceasu!
Zâmbea şăgalnic, evident mândru de replica lui de agăţat. Prietenii cu care venisem erau pe jos. De râs. Şi-au tot râs câteva săptămâni după aia.
Pe vedenia în roz am luat-o de subţiori şi-am aşezat-o pe-un scaun. Nu i-am zis nimic. Doar am plecat din discotecă, că nu ştiam ce să fac. Când m-am uitat în spate pe Podul Roş, ăsta venea după mine. A văzut că m-am întors şi-a început să ţipe cu-o voce dubios de duioasă:
– Uăi, stai să-ţi cumpăr o biere! Băiatuuuu, stai, uăi, să dicutăm!
Am luat-o la fugă şi nu m-am oprit decât acasă. Am verificat şi pe sub pat înainte să mă culc în seara aia. Ăştia micii intră peste tot.

2007, Bucureşti
Seara târziu, pe peron la Romană, speram să mai prind un ultim metrou spre casă. Staţia era pustie, vreo trei muncitori pe peronul de vizazi. Un bătrânel într-un parpalac maroniu, cu pălăriuţă-n cap şi umbrelă în mână a coborât şi s-a aşezat lângă mine. M-a măsurat el aşa din priviri şi cred că m-a găsit acceptabil, că s-a tras mai lângă mine şi mi-a şoptit lasciv:
– Îţi dau 100 de mii.
Eu, nedumerit, cu naivitatea care-mi caracterizează gentila fiinţă, bag „Poftimu?” la înaintare.
El, mai aproape, de-i simţeam buzele puhave-n trompa lui Eustache:
– Vreau să mă răvăşeşti, să frămânţi aluatu-n mine, să mă rupi în două ca pe turta dulce!
L-am privit prelung, nu care cumva să-i interpretez greşit fanteziile de patiser eşuat. El a confundat nedumerirea cu pofta şi-a dat să scoată portofelul.
Iar am fugit. La Unirii n-am mai prins metroul că era prea târziu, am mers pe jos până la Brâncoveanu în noaptea aia.

2011, Bucureşti
Astăzi, când am coborât în pauza de prânz, un nene pe la vreo 40-45 de ani a intrat cu mine în lift. Costum scump, ochelari de soare cu ramă sclipicioasă, pantofi cu scârţ, servietă din piele, impresii de mahăr. După ce s-au închis uşile, m-a mângâiat pe antebraţ, aşa, ca din greşeală. M-am uitat la el. Şi-a lăsat ochelarii pe vârful nasului şi-am văzut tătă pasiunea din telenovele în ochii lui.
A ţuguiat buzele şi mi-a suflat un pupic. Am privit în jur panicat. Unde să fug din lift?
Aşa că am vorbit. Şi-a ieşit posibil cel mai stupid lucru pe care l-am spus vreodată, în viaţa mea:
– Nu, mulţumesc!
Deci i-am mulţumit, da? Cred că politeţea mea l-a lăsat şi pe el mască, că s-a fâstâcit şi n-a mai zis nimic. L-am lăsat să iasă primul din lift, şi-am urcat înapoi. Sper doar că nu lucrează în aceeaşi clădire. Că sunt multe scări până la etajul 6.

După cum vedeţi, se pare că sunt urmărit. Vorba aia: it’s not paranoia if they really are out to get you! Ca să fie clar de la început: nu sunt homofob. Simpatizez din principiu cu orice categorie discriminată, pe orice criterii. Am tendinţa să ţin discursuri bombastice în apărarea ţiganilor, evreilor, homosexualilor, pedeliştilor etc. Am martori. Deci nu e o chestie de scârbă sau că am vreo problemă cu „stilurile de viaţă alternative”. Doar că nu ştiu cum să reacţionez politicos la asemenea cereri. De aia, apelez la voi:

Care e răspunsul adecvat în situaţii de genul ăsta? Dar fiţi creativi, nu violenţi, vă rog. Pentru că e foarte probabil să mi se întâmple mie şi eu n-am de gând să mă dedau la gay bashing. I love the gays, doar că platonic. Problema e că apar ca o (un?) bulă mare pe orice gaydar. Poate emit feromonii nepotriviţi, nu ştiu.

Şi nu de alta, dar mi-e că dacă nu găsesc un răspuns curând, o să mă satur să-i refuz.

Anunțuri

25 de gânduri despre „Ghid de utilizare a homosexualilor

  1. Pingback: Ghid de utilizare a homosexualilor | BunDeCitit.ro

  2. Bine ai venit în lumea femeilor! Acum ştii prin ce trecem. Şi au fost doar trei! Răspunsul adecvat este în funcţie şi de abordarea lor. Dacă e nesimţit şi-ţi invadează spaţiul personal poţi fi mai puţin amabil.

    • Cred că ești prea serioasă. 🙂
      Bărbații care se comportă așa sunt o minoritate și în comunitatea gay și între cei hetero. Articolul era mai mult umoristic. Nu vreau să se înțeleagă că acuz toți homosexualii de așa porcării. Au și ei neghina lor, cum o avem și noi.

  3. Eu nu am păţit niciodată să primesc avansuri de la persoane gay… şi nu ştiu dacă să mă simt bucuros sau niţel frustrat din cauza asta. Ceva de genul, dar eu ce am, nu-s destul de frumos ca să se dea la mine? 😀 Era o fază la un stand-up comedian care mi-a venit în minte acum: „- Nu aş putea să fiu bisexual, nu aş suporta să fiu refuzat de persoane de ambele sexe, nu doar de femei.”

    Acum „hai să fim serioşi” (expresia preferată a lui Cosmin) e cam greu pentru gay să-şi găsească parteneri şi nu toţi sunt adepţii mesajelor lăsate în toalete publice: „Vreau să ţi-o sug. Marcel – 0740 ******”. Poate unii din disperare să găsească pe cineva îşi încearcă norocul cu persoane straight (bine, nu e cazul moşului patiser/brutar).

    Şi de ce au avut curajul trei persoane gay să se dea la Cosmin? Cred că ar fi două motive: 1. Ori e mega bunoc Cosmin în viziunea unui gay. Sau 2. Nu reprezintă o ameninţare aşa mare… nu ştiu câţi gay ar risca să se dea la un malac cefos plin de muşchi.

    • Adică vrei să zici că eu nu-s un malac cefos plin de muşchi? Mi-ai distrus ultima fărâmă de auto-apreciere. Dacă aş avea lentile mai subţiri, s-ar vedea ochii plin de lacrimi…
      Nemiloasă mică! 😀

  4. Pingback: Un blog de poveste » Blog Archive » Fake interviu cu Viorel Gaiţă

  5. pentru nivelul asta de frauda, trebuie chinuita inainte sa moara!
    Eram curios, nu-mi plac fatalaii si nu am stat sa ma documentez ce facea ce Funeriu senior in 89. Bine, acum conteaza si cand a plecat, ca daca a plecat dupa 1980, chiar nu o cred p’asta cu profesoru’.
    Experienta este imperios necesara in orice domeniu!

  6. Ofiartă, douăfierte, că ăla sigur era încins. Oricum, mumă-mea ar fi mândră să vadă câtă educaţie şi fior liric a dovedit răspunsul meu. Faceţi ca mine, nu ce zice popa.

  7. Pingback: Un blog de poveste » Blog Archive » Vindicative

  8. Ai incercat sa-ti faci un obicei din a purta cu tine un facalet? Cred ca asta e o metoda buna de dialog cu popozaurii. Si mai cred ca, in afara de situatia cand intri de buna voie intr-un bar gay, ai tot dreptul sa NU fii acostat in maniera asta. Cel putin asa cred io.

    • Răspunsul serios: o femeie are tot dreptul să nu fie agăţată în felul ăsta cât timp nu intră într-un straight bar?

      Răspuns neserios: da de ce port eu făcăleţul şi nu ei?

  9. mi s-a intamplat si mie odata, pe pod in Piata Operei… ma certasem cu prietena (locuia in caminele de acolo, raiul onanistilor) si iesisem sa iau aer, era seara… stateam pe pod, priveam apa, chestii livresti… la un moment dat se apropie un nene (pe atunci nene, acum sunt si eu nene) si ma strange de fund… l-am pocnit si-am fugit… sunt lesbian?

  10. Pingback: Vindicative | Un blog de poveste

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s