Got milk?

Citind o povestire despre problemele de erecţie din Armata Română pe cel mai bun blog de umor, umori şi rumori din partea asta a Europei, mi-am adus aminte de o întâmplare pe care-am cules-o ca un folclorist care este de la un bun prieten, acum vreo 2 ani. Zice-se că povestea e cât se poate de adevărată, omul a auzit-o chiar de la păţit. Vine-aşa:

Cândva, la începutul anilor ’80, un cuplu oarecare, cenuşiul binom comunist inginer-gestionară, dintr-un oraş oarecare, să zicem Bucureşti, îşi doreau mult să aibă copii. Cum fericitul eveniment se lăsa aşteptat, în loc să trimită răvaş la zâne şi ursitoare ca-n basme, au apelat la medici. După oareşce cercetări preliminare, doctorul a erectat un deget acuzator spre inginerul nostru (căruia o să-i zicem henceforth domnul Stan) şi i-a zis că trebuie să facă nişte teste ca să dovedească vitalitatea spermatozoizilor săi comunişti (care, se ştie, sunt mai rezistenţi, mai rapizi şi mai inteligenţi decât omologii lor capitalişti).

Şi aşa s-a trezit domnul Stan în faţa Spitalului Universitar, strângând neliniştit şi premonitoriu mânerul umbrelei, simbol falic bătut de-o ploaie seminală ce se scurgea pe trotuare ca lichidele-n pahare. După intromisiunea-n sinistra clădire, se postează în faţa unei asistente, care-l îndrumă spre un cabinet întunecat, cu miros de mucegai şi scârbavnice exalaţii. Înăuntru, un cuier şi un pat de spital. Aşteaptă.

După ceva vreme, apare o asistentă drăguţă care începe să-i pună întrebările de bază inginerului nostru: nume, vârstă, greutate etc. Domnul Stan răspunde spăşit şi stânjenit, înjurând în gând pe ăla care-a angajat o femeie pentru o treabă aşa sensibilă. Încep întrebările despre viaţa sexuală, Stan e tot mai roşu, dar trece cu brio şi de hopul ăsta, ţinând degetele încrucişate la spate în timp ce se jura că toate cifrele sunt reale.

– O ultimă întrebare, tovarăşe. Cum doriţi să recoltaţi eşantionul, prin masturbare sau prin stimulare prostatică?

Inginerul ştia ce e masturbarea. Plus că era deja mort de ruşine şi ideea că trebuie să recunoască în faţa unei femei că se masturbează nu-l încântă, iar încăperea aceea nu era deloc excitantă. Poate şi o anumită scârbă de natură estetică, o repulsie faţă de lipsa de eleganţă a eşantionării prin fricţiune, un spleen pelvian, un dezgust faţă de tristul autoerotism comunist, poate şi astea l-or fi bântuit. Nici el n-a putut spune ce anume l-a făcut să aleagă varianta B, fără să aibă nici cea mai mică ideea ce presupune.

– O, profesorul va fi foarte bucuros! Dezbrăcaţi-vă complet, lăsaţi hainele aici, luaţi paharul ăsta şi intraţi pe-aici, zice asistenta, arătându-i spre o uşă, alta decât cea prin care intrase.

Dacă este vreun lucru pe care l-au învăţat românii în comunism, este cum să facă tot ce li se spune. Şi inginerul Stan era o furnicuţă silitoare. Aşa că s-a dezbrăcat la chelea goală, a luat cuminte paharul, şi-a luat inima-n dinţi şi organul în mâna liberă şi-a păşit prin portalul magic.

Lumea de dincolo (de uşă) era scăldată-n lumină, cum rar vedeai în vremurile alea. Stan mergea către lumină (nu văzuse Poltergeist), încercând să distingă câte ceva din locul în care intrase. O voce-i spune:

– A, tovarăşe… ăăăă, Stan, da? Vă rog să veniţi aici!

Încet-încet, inginerul începe să distingă câte ceva…două siluete în faţa sa, un medic şi asistenta de mai devreme, o masă, două scaune. Apoi imaginea e tot mai clară, prea clară chiar. Şi când înţelege ce vede, tovarăşul Stan e periculos de aproape de stop cardio-respirator: este într-un amfiteatru, chiar în centrul scenei, în pielea goală şi cu un pahar în mână. Zeci de studenţi îl privesc plictisiţi. Mai rău, sunt şi studente. Şi mai rău, e frig (vezi the George Costanza shrinkage effect).

E terifiat. Asistenta îl ia de mână şi-l conduce până în dreptul mesei. Inginerul e docil ca un căţeluş şi tot atât de îmbrăcat. O lasă pe asistentă să-l aşeze-n poziţie: aplecat peste masă, cu o mână ţine paharul în dreptul mădularului, cu cealaltă se ţine strâns de marginea mesei. Habar nu are ce i se întâmplă. Profesorul începe să explice studenţilor ce urmează să performeze cu părţile moi ale victimei. Omul nostru vede că medicul are un fel de băţ în mână, destul de gros, pe care toarnă un soi de vaselină scârboasă.

Şi-apoi începe dansul. Profesorul se joacă de-a iluzionistul, uite băţul, nu e băţul. Şi tot aşa, în şarje năvalnice, spulberând toate iluziile de inginer cuminte şi fără ambiţii ale lui Stan. Care strânge din dinţi şi încearcă să găsească proverbialul „happy place”, dar simte că-i sunt sodomizaţi şi creierii. În plus, e destul de greu să cauţi amintiri fericite în comunism. Profesorul râde cu toţi dinţii către studenţi, cu o moacă de Daniel Buzdugan retardat, gen reclamă Germanos: „Poke în anii ’80!”

Inginerul e e catatonic, e trei maimuţe-n una (see no evil, hear no evil, speak no evil). Doar că simte o căldură ciudată urcând dinspre vintre. Îngrozit, îşi dă seamă că sub masă s-a format prin descreţire o himalaye de erecţie, una de-aia monumentală, de comunist, nu de burghez sfrijit, o învârtoşare oţelită ca muşchii metalurgiştilor eroi ai patriei. Şi mai rău, îşi dă seamă că-i topit de plăcere, ca suferindele de tiroidă la toneta cu îngheţată. Şi că procesul e ireversibil de-acum.

– Şi acum, mulgeţi-vă, mulgeţi-vă!, îi ţipă-n ureche medicul, cu voce lubric-excitată.

Tovarăşul Stan se execută. (Întreabarea iniţială era capcană, după cum vedeţi, de masturbare n-a scăpat.)

Cu un ultim hei-rup!, medicul îi dă la coup de grâce. Iar acel brânci final îl prăvăleşte-n cel mai plin de beznă şi reproşuri orgasm din viaţa lui până atunci fără ţel. Un orgasm complex şi complet, cum probabil are Charlie Sheen după orgiiile cu vedete porno luate câte două-trei, în snop. Cu muget de taur şi fâsâit de boiler depresurizat, umple paharul. Tot ca la toneta de îngheţată. E epuizat, dar e mai fericit decât fusese vreodată până atunci. Ăla fusese un orgasm de capitalist depravat, nu unul cuminte, comunist.

Apoi îşi dă seama că e tot pe scenă, n-a visat. Şi că studenţii aplaudă. Medicul se înclină, ca un actor după o piesă de teatru bună. Mai că-i vine şi lui să se încline, dar îl împiedică băţul. Şi oricum, euforia post-coitală e pe trecutelea. Aşa că-şi ia umil paharul şi se retrage în culise, pierzându-se ca un cowboy eroic în incandescenţa apusului. Şi la fel de crăcănat.

Morala: dacă există dubii, masturbarea e soluţia. Întotdeauna.

P.S. E poveste cu final fericit, inginerul şi gestionara au avut copii. Asta în caz că mă citeşte vreo cucoană coafeză confuză şi confiată, cu impresia că scriu telenovele şi că are vreo importanţă ce s-a întâmplat post-sodomizare.

Anunțuri

9 gânduri despre „Got milk?

  1. Pingback: Got milk? « Cosmin Maricari | BunDeCitit.ro

  2. Faina maniera de a povesti ai! Mi-a placut. Nu-s o cucoana coafeza confuza si confiata! 🙂
    Insa stiu a recunoaste un text scris cu toata pasiunea si convingerea. Stilul tau usor pamfletar e pe gustul meu

  3. Păi citesc fiindcă în principiu eşti relaxant şi nu simt că-mi pierd vremea. Când m-am referit la faptul că ai texte mai bune nu am vrut să fiu rea ci corectă. Nu sunt genul care să facă analize literare şi nici să se lege aiurea de virgule. Pentru aşa ceva există critici de meserie. Eu ţi-am spus doar ce am simţit citind. Că poţi infinit mai mult şi mai bine. Şi asta pe baza a ceea ce am mai citit pe la tine.

    • Nu cer justificări Mitza, părerile sunt valabile mai ales când sunt sincere. 🙂

      @Kenny
      După cum ţi-am spus deja, eu cred că s-a întâmplat. Nu ştiu dacă domnul eşantionat era inginer, dacă-l chema Stan, dacă era din Bucureşti, dacă s-a întâmplat la spitalul universitar etc.
      Trebuie să ne orientăm după legea lui Gump: shit happens. Acu, strictly speaking, shit did not happen on this occasion. Deşi ar fi adus un plus de glazură pe blatul poveştii. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s