De ce era mai bine pe vremea lui Ceauşescu. În două acte.

Doi pensionari joacă şah pe o bancă în faţa blocului, la umbră. Par identici: sandale din piele întoarsă şi şosete trase până aproape de genunchi, pantaloni scurţi de o culoare incertă, albastru-maro, dezvelind pielea albă cu vinişoare vizibile şi lentigo, prohab bulbucat cu vedere la varicocel, cămaşă-n dungi care-a fost cândva albă, păr aspru tuns cu lama, cearcăne violet deasupra unor obraji gălbui, dinţi mai puţini decât media şi mâini enorme, crestate, cu piele grunjoasă de pachiderm. Când vorbesc parcă mestecă nisip. Şahul e un pretext: unul dintre ei ascunde lângă piciorul băncii o sticlă de plastic de Polar, din care suge câte-o duşcă la fiecare câteva minute. Apoi, uitându-se-n jur cu băgare de seamă, să nu-l vadă cumva nevestele (pierdute-ntr-un cârd de babe ambetate de mirosul de vară şi asfalt topit, pe altă bancă, cu alte poveşti), o pasează şi adversarului. Şi despre ce-ar putea să vorbească dacă nu despre trecut?

Conversaţia. Varianta 1.

– Vecine, sincer îţi zic: era mult mai bine sub Ceauşescu.

– Da, da, evident, vecine…

– Păi am stat sub Ceauşescu vreo 20 de ani. Şi de când a plecat n-am avut nicio clipă de pace.

– Aşa e, mormăie aprobator vecinu’.

– Ăştia de-or venit în loc sunt nişte zurbagii, nişte nesimţiţi. Bagabonţi fără nimic sfânt, ‘i-ar dreacu să-i ia!

– Nişte obraznici, vecine! se sufocă de indignare şi de căldură şi celălalt pensionar.

– Păi Ceauşescu păstra liniştea, nu ca ăştia.

– Da, vecine, nici musca n-o auzeai!

– Da nevastă-sa era cam a dracu’! îşi aminteşte instigatorul.

– Era, era! Da’ şi fără ea, nimic nu realiza Ceauşescu!

– Păi, daaa. Dacă nu juca ea biletul de Super Bingo cu care-au câştigat apartamentul ăla cu 3 camere, şi-acu mai stăteau deasupra mea. Păcat că s-au mutat, mare păcat…

Conversaţia. Varianta 2.

– Degeaba zic ăştia, tot mai bine era pe vremea răposatului. Nu era ea libertate, dar nici n-aveam nevoie de ea.

– Aşa e, că bine zici, vecine.

– Păi ăsta ne-a făcut metrou, ne-a făcut Casa Poporului, ne-a făcut străzi…

– Şi câte şi mai câte n-a făcut, toată ţara asta – comuniştii au construit-o.

– Normal. Păi mai vedeam eu casă dacă nu îmi dădea statul pe vremea lui Ceaşcă? Apartamentul de la partid îl am.

– Şi eu, şi eu.

– Şi mi-au dat şi loc de muncă. Aveam strungul meu asigurat la uzină…

– Şi eu, şi eu! (Tot mai entuziast)

– Şi în fiecare vară mergeam la mare cu bilet de la fabrică.

– Şi eu, şi eu! (Cu lacrimi de emoţie în ochi)

– Plus că eram şi tânăr. Între noi fie vorba, o încingeam pe Lenuţa mea în fiecare noapte, de-i săreau fulgii.

– Şi eu, şi eu…

Anunțuri

5 gânduri despre „De ce era mai bine pe vremea lui Ceauşescu. În două acte.

  1. Pingback: BunDeCitit.ro

  2. cretinii de azi ca sa se dea mari dezidenti il blameaza pe ceausescu cu tot felul de timpenii. il ascultam recent pe tiganul dinescucare mrrgea mereu in strainatatesi mintea printr altele ca in romania nu gaseai vara bere.eu aveam serviciu intr-un satuc in dobrogesi saptaminal muncitorii de la unitatea mea luau bere cu lazile si mici la gratar iar eu le acopeream pe statul de plata totul.in plus oricine putea sa bea oricind sampanie zarea.sati fie rusine dinescu, esti o mare lichea.

    • Aaa…ce legătură are asta cu ce-am zis eu? Ceaușescu și-a meritat gloanțele, Dinescu chiar a fost disident, indiferent de ce face acum, și legătura dintre bere și dictatură e perfect irelevantă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s