Ceda-ţi-aş locu’

E lucru de mirare şi spăimoasă daraveră să prind un loc de odihnire a şezutului dimineaţa în metrou. Când se întâmplă lucrul ăsta, înalţ fierbinte rugăciune (not really) să nu care cumva să urce vreo persoană a cărui posterior să pară mai îndreptăţit la scaunul respectiv. Pentru că, fiind în permanenţă mai inteligent (not really din nou), cedez. Scaunul. Bineînţeles, nu se întâmplă niciodată să ajung la destinaţie aşezat. Dar nu-i bai, că de-aia au pus laţurile şi barele ce par visul îndeplinit al oricărui cuplu S&M.

Azi-dimineaţă, când s-au deschis uşile şi-am văzut că raiul Metrorex e nepopulat, am ochit un norişor confortabil şi mi-am repausat cu un geamăt orgasmic oasele obosite după 8 ore de somn. Broblema, mei, a fost că nici n-am apucat bine să scot cartea din rucsac, că lângă mine a luat loc gentil, prin precipitarea bruscă a curului înspre scaun, un macho-man de cartier. Mai trebuie să-l descriu? Ok, dacă insistaţi: cămeşă dăşcheiată pe peptu-i verginal, unde o pădure stufoasă a la Tom Jones se unduia în bătaia curentului din metrou, nelipsitul lănţişor cu cruce de aur preste inimă de taur, destul gel în păr încât păduchii să-i patineze, ochelari de soare ca Vadim, de ăia de acoperă şi perciunii, ciungă mestecată cu pleosc şi baloane care se sparg cu miros de mici şi bere, blugi mulaţi pe toate formele, de-i ghiceşti trecutul de obez şi ciorapul din chiloţi, cizme imitaţie de crocodil da cu miros de mlaştină real. Într-un cuvânt, visul umed al oricărei babe ce-aşteaptă violul cu inima şi uşa deschise.

Evident, că la aşa un arsenal extern cuceritor, nu putea să stea pe scaun altfel decât crăcănat. Foarte crăcănat. Atât de crăcănat încât, brusc, genunchii mei şi al domnişoarei care-i stătea de-a stânga, au început să se sufoce. Pentru că masculinitatea se măsoară în spaţiu vital pentru boaşe. Nu ştiaţi? Întrebaţi-l pe Mircea Badea, el în metrou probabil că face şpagatul între rândurile de scaune.

Întodeauna nesimţirea mă ia prin surprindere, nuş cum aia a mă-sii. Aşa că prima mea reacţie a fost, ca întotdeauna, să caut camera ascunsă. După 8 ani în Bucureşti, şi tot mi se pare imposibil să te manifeşti în halul ăsta. Ca ţăranul din banc, care nu poate să creadă că girafa există. După ce-mi dau seama că, totuşi, junele gimnast este o manifestare reală, caut soluţii. Mai întâi, încerc să-i împing piciorul, câte puţin, alternând impulsurile din genunchi cu o uşoară tuse iritată. Evident, ăsta nu simte nimic, e prea ocupat să butoneze un telefon zgomotos. Apoi încep să pendulez din cur, poate-poate amorfu’ are totuşi o oarecare sensibilitate tactilă. Normal, nicio reacţie, doar nu se zice că nesimţiţii au pielea groasă degeaba.

În punctul ăsta al povestirii, trebuie să le mulţumesc ochilor mei de vultur (+dioptriile adecvate), care mi-au permis să detectez soluţia adecvată. Ar fi fost şi greu să nu o detectez, pentru că soluţia depăşea suta. De kilograme. E vorba de o stimabilă doamnă care profitase de spaţiul creat de răscrăcănarea individului ca să respire în aglomeraţie. Cred că făcea şi nişte exerciţii simultan, ceva butt clenches, că transpira îngrozitor. Plus că avea o privire de căprioară lovită de maşină (pentru că era prea grasă ca să se ferească) şi-i tremurau gleznele. Mă rog, zona generală în care homo sapiens sapiens au glezne. În concluzie, doamna arăta ca un omuleţul Michelin păros, transpirat şi roşu, închis într-un portbagaj de maşină de pompa de benzină cea rea din reclamă.

Pentru că sunt un adept al soluţiilor care rezolvă mai multe probleme simultan, am purces la îndeplinirea diabolicului plan: m-am ridicat, evitând cu graţie de ochelarist ciolănos bulanele gigelului şi am invitat-o pe cel mai dulce ton din lume pe doamna, vizibil epuizată, să ia loc. M-am simţit sadic, ca şi cum aş fi aruncat o friptură între un tigru şi un leu şi i-aş fi lăsat să se războiască.

Iar războiul a fost năpraznic, credeţi-mă, sublim şi terifiant, ca o furtună pe ocean. Când doamna şi-a strecurat cu graţie portbagajul în scaun, genunchii craiului de Ferentari s-au ciocnit cu zgomot, ca nişte castaniete. Gonadele i-au fost aplatizate brusc şi ochii i s-au umectat cu cele mai macho lacrimi din tot vagonul. Cu un icnet, a fost propulsat către nevinovata domnişoară din stânga, dar hei, c’est la guerre! Însă un astfel de suflet brav nu cedează fără luptă. Timp de câteva minute şi 3 staţii de metrou, individul a încercat constant să mărească unghiul de atac. Cu tristeţe vă raportez că încercările disperate de sporire a obtuzităţii unghiului inter-genunchi cu punct de origine pelvian au fost respinse de năduşita amazoană. Cu o încordare de bucă, îl trimitea pe obraznic grămadă în direcţia opusă. Şi tot aşa, atac şi contraatac, acţiune şi reacţiune, ciocnirea a continuat, până când donhuanu’ şi-a dat seama că n-are sorţi de izbândă.

Răzbunarea e dulce. Astăzi, ea s-a manifestat sub forma unui bărbat roşu la faţă, transpirat, cu gelul scurgându-se pe urechi şi, mai jos, peste părul de piept, cu capul plecat şi aşezat picior peste picior, ca o domnişoară cuminte.

Anunțuri

15 gânduri despre „Ceda-ţi-aş locu’

  1. Pingback: BunDeCitit.ro

  2. Asteptam eu sa te vad facand pe Chichi Cian, asteptam sa te transformi in zobi ca sa-i halesti gigelului…hum. Nup, fara zombi ca aia papa creieri. Si mai asteptam sa sara aia mica la bataie cu unghii de metal Xman. Nimic bre. In loc de astea, marletele si-a facut ouale scrob cu slanina de la Michelin!

    • Da ce ţi-am făcut de mă vrei zombi? Nu ştii că asta impune necesitatea unui deces anterior?
      Şi-n plus, tactic cum sunt, am preferat să atac acele părţi ale agresorului de care ar putea să aibă nevoie în viitor. Deci nu creierul.

    • M-am lăsat de sportul ăsta. 😦
      De jocuri pe PC în general, de fapt. Aşa am reuşit să-mi fac timp de blog, deci nu-i timpul pierdut.
      Dacă o să învăţ să supravieţuiesc fără să dorm, mă apuc din nou şi te fac şi-un L fără fly, teleport, dimension door şi town portal (părerea mea).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s