Gratii şi perne

Duminică, un student al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj s-a aruncat de la etajul 9 al unui cămin din campusul Haşdeu. Un lucru tragic, desigur. Prof. univ. dr. Doina Cosman, preşedinta Asociaţiei Antisuicid din România, a declarat pentru EvZ că: „În toate cazurile au existat evenimente negative în viața celor care au decis să recurgă la acest gest şi, în plus, au avut la îndemână înălţimea. Dacă s-au întâmplat aceste sinucideri, obligatoriu trebuie să se securizeze ferestrele. Prima măsura de prevenţie este interzicerea accesului la mijloacele de sinucidere”. Cu alte cuvinte, e posibil ca toţi studenţii care au nenorocul să stea mai sus de etajul 2 să beneficieze de nişte gratii anti-auto-defenestrare.

Nu vreau să înţeleagă cineva că nu iau în serios problema sinuciderii, jur pe Cioran, dar cred că metodele propuse de doamna Cosman vor avea o eficienţă extrem de redusă.  Preocuparea anti-suicid i-a cauzat un fel de defect profesional doamnei Cosman: vede în fiecare om un potenţial sinucigaş. Se pare că fiecare student din căminul respectiv simte brusc dorinţa de a vedea dacă nu cumva el e Peter Pan când se aproprie de un geam deschis. Oraşele cresc pe verticală, înălţimea ne este la îndemână oricând, indiferent dacă suntem studenţi, vânzători la butic sau preşedinţi de asociaţii anti-suicid. La fel cum ne sunt la îndemână armele, substanţele toxice, marea, râul, ramul, frânghia şi săpunul şamd.

În plus, chiar şi ca o soluţie anti-sinucidere, gratiile sunt atât de inestetice… De să nu înconjoare, de exemplu, căminele înalte cu nişte perne gonflabile imense? Roz la căminele de fete, albastre la cele de băieţi. Nu cred că pânza şi aerul comprimat pot costa mai mult decât fierul pentru gratii, deci ar fi şi o soluţie eficientă dpdv economic. În plus, s-ar reduce şi costul energiei consumate de lift; mai mult ca sigur că studenţii mai curajoşi sau mai grăbiţi vor folosi gravitaţia ca metodă de a coborî de la etajul 9.

O altă soluţie (fără glumă, de data asta) ar fi crearea unor birouri la parterul căminelor în care un psiholog să stea, o zi pe săptămână şi gratis, la dispoziţia studenţilor. Un singur psiholog ar putea deservi 5 cămine, câte o zi în fiecare cămin. Mi se pare evident că singurul mod în care poţi opri un om hotărât să se sinucidă este asistenţa psihologică şi nu gratiile. Sunt convins că în hăţişul birocratic al Uniunii Europene s-or găsi şi nişte fonduri care să acopere salariul unui astfel de psiholog/asistent social. În plus, probabil că aceste fonduri pot fi atrase prin intermediul Asociaţiei Antisuicid, deci e o situaţie win-win.

P.S. O observaţie conexă: mi s-a părut de un prost gust imens afirmaţia doamnei Cosman cum că singura explicaţia în cazul studentului care s-a sinucis ar fi alcoolul sau drogurile. M-aş fi aşteptat la o reacţie mult mai nuanţată de la preşedintele unei organizaţii anti-suicid, eventual la o declaraţie care să nu lezeze inutil sentimentele familiei şi prietenilor. Dar un verdict moralist e întotdeauna la îndemână, se pare.

Anunțuri

2 gânduri despre „Gratii şi perne

  1. „Mi se pare evident că singurul mod în care poţi opri un om hotărât să se sinucidă este asistenţa psihologică şi nu gratiile.”
    Se stie ca solutiile logice nu sunt la ordinea zilei in Romania. Ideea ta mi se pare foarte buna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s