Necrologul şi televiziunea

În noaptea trecută, la ora 3.30, a murit Fănuş Neagu.

Am aflat despre asta dimineaţă, când am deschis televizorul la ştirile Realitatea TV. Cei doi cititori de prompter păreau să aibă o idee vagă despre cine a fost Fănuş Neagu, în sensul că ştiau că este un „mare scriitor român”. A intrat în direct Augustin Buzura. Ştiristul RTV i s-a adresat iniţial cu Buzuran, dar nu e nicio dramă, cineva i-a şoptit în cască numele corect şi a apucat să-i zică aşa doar de două ori. Apoi a intervenit Răzvan Theodorescu (i-au scris numele de familie fără „h”, dar nu e nicio dramă, cred că e obişnuit. Oricum, „h”-ul e mut.), care a spus că Fănuş Neagu este „singurul creator de limbă” din timpul său.  Presupunând că e vorba de timpul lui Fănuş Neagu, cum rămâne cu Nichita Stănescu, Emil Brumaru, Gellu Naum, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Crăciun etc.? Dar nici exagerările postume nu sunt o dramă…

Pentru că drama abia acum urmează. O scurtă călătorie în timp până la 19.00 diseară: jurnalul de ştiri ProTV va începe cu un ecran negru, pe care se va plimba textul „Fănuş Neagu, 1932-2011”, urmat de o fotografie full screen (alb-negru, pentru efect maxim). Toate astea se vor întâmpla pe un fundal sonor adecvat, vreo piesă instrumentală sinistro-NewAge-ambientală, în cel mai bun caz cu o solistă wannabe-Enya. Apoi, Andreea Esca, cu o sobrietate elegantă şi o faţă din categoria mă-abţin-cu-greu-să-plâng-deoarece-sunt-o-profesionistă-desăvârşită, va anunţa că „marele scriitor şi dramaturg” a „trecut la cele veşnice/ne-a părăsit pentru o lume mai bună/s-a stins din viaţă” (sau orice altă expresie plângăcioasă echivalentă), „după o luptă îndelungată” cu „o boală nemiloasă”. Evident, deşi „trupul îi era chinuit”, scriitorul „nu şi-a pierdut nicio clipă umorul”.

În tot acest timp, un joc de cuvinte ludico-tragic va fi afişat în partea de jos a ecranului. Pariez pe „Îngerul a strigat pentru ultima oară”, deocamdată, însă nu exclud nici variantele: „A trecut în lumea de dincolo… de nisipuri” (deşi punctele de suspensie sunt folosite mai ales la ştirile sportive) sau „S-a stins frumosul nebun” (maybe not). Nu sunt excluse nici combinaţii. Important e să conţină numele unei opere şi să poată fi interpretat ca referinţă la moarte fără prea mult efort intelectual.

Urmează marea promenadă. Vor fi scriitori, dramaturgi, critici literari, actori şi academicieni. Plus preşedintele, nu care cumva să-l uităm. Deci vor fi cel puţin 5 persoane în direct. Toţi se vor declara apropiaţi ai „marelui dispărut” şi cel puţin una bucată om sensibil va vărsa lacrimi in memoriam. Un bărbat, la femei e de aşteptat şi nu are impactul necesar. Fiecare dintre cei intervievaţi va încerca să spună cel puţin o propoziţie memorabilă, o „panseluţă” pentru care să poată primi laude ulterior de la gospodine înfiorate liric. Se vor întrece în cugetări despre moarte şi Esca va zâmbi fericită. Pentru că va putea folosi fragmentele respective atunci când va fi rândul lor să dea colţul (scuzaţi exprimarea, sunt mai insensibil de fel).

Şi totul se va termina apoteotic: revenire la poza (alb-negru, desigur) lui Fănuş Neagu, fade-off cu focusare asupra ochilor, Esca serioasă pentru încă 1-2 secunde şi schimbare bruscă de mimică pentru ştirea următoare: „Apocalipsa a fost amânată. Profetul american pretinde că Dumnezeu i-a spus că sfârşitul lumii va veni pe 21 octombrie.”

Anunțuri

2 gânduri despre „Necrologul şi televiziunea

  1. Pingback: Enervări de weekend II. | Cosmin Maricari

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s