Anatomia caracatiţei

Felix, caracatiţa. Imagine preluată de pe site-ul brooklynartproject.com

Evenimentul Zilei a publicat în ultimele trei zile dezvăluirile lui Stelian Negrea, fost senior editor al Departamentului Ştiri Antena 3, despre modul în care trustul lui Voiculescu înţelege să facă jurnalism. Interviul de astăzi este relevant în mod special. Negrea descrie un imens mecanism al corupţiei: jurnaliştii adună informaţii despre politicienii şi oamenii de afaceri care deranjează conducerea, informaţii care de multe ori nu au devin ştiri, ci sunt utilizate în lupta politică şi în business-ul famigliei Voiculescu. Este expusă extrem de clar metoda prin care televiziunea s-a transformat în bau-baul politic care i-a permis ilustrului Felix să se caţere până spre vârfurile puterii.

Negrea este deja al doilea whistleblower care evadează din trustul Intact, după Sorina Matei, care a descris aceeaşi lume. Una în care jurnaliştii sunt nişte sclavi, striviţi sub clauze contractuale ce impun despăgubiri enorme pentru nesupunere, gata să comită orice infamie întru satisfacţia enormităţii sale Voiculescu şi în care deontologia este un concept ridicol. Să nu înţelegeţi că le plâng de milă, majoritatea s-au dedulcit la gustul rahatului.

Văd pe diverse forumuri şi site-uri că asta este ideea impusă postacilor lui Voiculescu: Intact este un business privat, are dreptul să impună orice contracte angajaţilor şi să folosească informaţiile de interes public ca pe nişte ciomege politice. Ei bine, nu e aşa! Oricât de vetuste ar părea, etica şi deontologia presei sunt sfinte în majoritatea democraţiilor. Jurnaliştii trebuie să aibă libertatea de exprimare care să le permită să expună adevărul indiferent cine are de suferit de pe urma sa. O televiziune se supune legilor economice doar în măsura în care acest lucru nu încalcă libertatea de exprimare al jurnaliştilor şi dreptul publicului la o informare corectă.

Cred că trustului Intact i se poate dedica un capitol întreg (eventual să-l împartă cu Realitatea Caţavencu) în manualele de Jurnalism, în secţiunea „Când devine presa un pericol pentru statul de drept”. În fapt, aceste aşa zise „trusturi mass-media” sunt doar nişte organizaţii mafiote, nişte mutanţi politico-economici care se ocupă cu plânsul pe umărul „omului de rând” ca să-i distragă atenţia în timp ce patronii lor îi înfig pumnalul în spate.

P.S. A apărut Raportul FreeEx despre Libertatea presei în România în 2010. Acesta este disponibil aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s