„Servicii medicale din leagăn până la mormânt”. Wikileaks, episodul 5.

240912 12/21/2009[1] 11:21 09BUCHAREST843 Ambasada Bucureşti NECLASIFICAT//DOAR PENTRU UZ OFICIAL 09BUCHAREST337 VZCZCXYZ0000 PP RUEHWEB DE RUEHBM #0843/01 3551121 ZNR UUUUU ZZH P 211121Z DEC 09 FM AMEMBASSY BUCHAREST TO RUEHC/SECSTATE WASHDC PRIORITY 0171 INFO RUEHVI/AMEMBASSY VIENNA PRIORITY 2119 RUEAUSA/DEPT OF HHS WASHINGTON DC PRIORITY UNCLAS BUCHAREST 000843

CONFIDENŢIAL

STATE FOR EUR/CE ASCHEIBE VIENNA FOR RMO WGREEN

SIPDIS[2]

E.O.[3] 12958; NU SE APLICĂ

ETICHETE: ECON, AMED, EAID, EFIN, PGOV, RO

SUBIECT: ROMÂNIA: SISTEMUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ RĂMÂNE CONECTAT LA SISTEMELE DE VENTILAŢIE ARTIFICIALĂ

REF: BUCHAREST 337

CONFIDENŢIAL, ÎNSĂ NU CLASIFICAT. A NU SE DISTRIBUI PE INTERNET.

1. (SBU)[4] Rezumat: Sistemul românesc de sănătate publică se confruntă cu probleme grave, copleşit de combinaţia dintre criza economică, instabilitatea politică şi necazurile bugetare ale Guvernului. Un raport recent al Societăţii Academice din România (SAR) a evidenţiat problemele majore care afectează sistemul. Cheltuielile alocate sistemului de sănătate au fost reduse la 3,2 procente din PIB (979 milioane de dolari) în timp ce PIB-ul a scăzut cu mai mult de şapte procente anul acesta. Prin urmare, resursele necesare pentru a asigura îngrijiri medicale de bază cetăţenilor români se evaporă. La nivelul redus şi nesustenabil de cheltuieli pentru sănătate al ţării se adaugă corupţiei de durată, emigrarea personalului calificat (în original, „brain drain”) ineficienţa şi calitatea redusă a serviciilor, probleme cu care se confruntă deja sistemul. Deşi problemele şi, într-o anumită măsură, soluţiile sunt evidente, nici unul dintre factorii cheie nu pare dispus să facă reforme substanţiale. În loc de reforme, aceştia ar prefera doar ca Guvernul să sporească finanţarea acordată sistemului de sănătate prin realocarea fondurilor din bugetul de stat în continuă scădere. Cu excepţia companiilor farmaceutice, care se opun măsurii, majoritatea celorlalţi factori interesaţi susţin creşterea taxelor pe medicamente pentru a ajuta la finanţare. Sfârşitul rezumatului.

2. (SBU) SAR estimează că din cele 9,3 milioane de persoane active care compun forţa de muncă a României şi ale căror contribuţii la asigurările sociale au rolul de a finanţa sistemul de sănătate publică, doar aproximativ cinci milioane contribuie în mod real. Deşi sunt greu de obţinut cifrele reale deoarece, adeseori, liber profesioniştii, fermierii şi alte categorii contribuie cu mai puţin decât ar trebui sau aleg să nu plătească deloc, evaluarea SAR sugerează că doar un sfert din populaţia României plăteşte facturile pentru toţi cei 21,5 milioane de cetăţeni. Rezultatul este sub-finanţarea cronică, chiar în timp ce costurile continuă să crească. Bugetul sistemului de sănătate pentru anul 2009 a fost cheltuit până la finalul lunii Septembrie, rămânând o perioadă de trei luni fără finanţare pe care Ministerul Sănătăţii (MS) a încercat să le acopere prin tăierea anumitor servicii şi prin alte măsuri provizorii. Deoarece Guvernul este forţat să restrângă cheltuielile conform cerinţelor FMI şi fonduri suplimentare nu vor fi disponibile prea curând, MS trebuie să apeleze la bugetul pentru anul 2010 (care încă nu a fost aprobat).

3. (SBU) Conform raportului SAR, scăderea totală a cheltuielilor va fi de aproximativ 20% în acest an. Acest lucru va reduce porţiunea din PIB alocată sistemului de sănătate la doar 3,2 procente, ceea ce va face din anul 2009 cu adevărat nivelul cel mai de jos pentru sistemul de sănătate publică al României. Raportul SAR arată că România este cu mult în spatele altor state din UE din punctul de vedere al cheltuielilor şi al indicatorilor de calitate, şi pe locul 26 din 27, depăşind doar Bulgaria, ca procentaj din PIB cheltuit pentru sănătate. Un aport masiv de resurse noi ar fi necesar pentru a aduce România măcar aproape de nivelul celorlalte ţări din UE, care cheltuiesc în medie 8,6 procente din PIB pentru sănătate.

4. (SBU) Ca o măsură de rezolvare a lipsei finanţării, MS a implementat un mult-discutat proiect de descentralizare în vederea transferării responsabilităţii financiare şi manageriale asupra spitalelor către autorităţile municipale, încercând să obţină o reducere totală a costurilor operaţionale cu 85% şi, simultan, o îmbunătăţire a calităţii îngrijirii de care beneficiază pacienţii. Proiectul a început deja în Bucureşti, însă planurile de extindere a proiectului în întreaga ţară în 2010 sunt deocamdată suspendate. Într-o vizită la Spitalul Cantacuzino, amplasat în apropiere, EconOff[5] a discutat experienţa spitalului cu descentralizarea. Administraţia spitalului a indicat obţinerea unor rezultate pozitive din punct de vedere al funcţionalităţii, achiziţiei de echipamente şi bunăstării psihologice a pacienţilor şi angajaţilor spitalului, însă şi existenţa unor frustrări din cauza autorităţii relativ limitate de stabilire a salariilor şi a organigramelor de angajaţi.

5. (SBU) Cantacuzino este considerat în general unul dintre cele mai bune spitale din Bucureşti, însă EconOff a fost şocat de măsurile extreme de reducere a costurilor luate chiar şi de acest institut de top, de exemplu, utilizarea exclusivă a iluminării naturale, cu geamurile deschise pentru ventilaţie, în cel puţin una dintre sălile de operaţie în care un pacient suferea o procedură chirurgicală chiar atunci. Deşi farmacia spitalului părea să fie complet echipată, pacienţii reclamau adesea faptul că trebuie să-şi cumpere medicamente din afara spitalului, inclusiv cele de bază, precum calmantele sau antisepticele. Sălile de operaţie dispuneau de un stoc limitat de echipamente chirurgicale şi, conform mai multor rapoarte anecdotice, echipamentele chirurgicale „de unică folosinţă” sunt adeseori refolosite fără o sterilizare adecvată, ceea ce a cauzat uneori contaminarea cu boli transmise prin sânge, precum hepatita C. Autorităţile locale din alte oraşe, precum Ploieşti, au declarat ofiţerilor ambasadei că au refuzat oferta MS de a transfera administrarea spitalelor către comunităţile locale deoarece Guvernul doreşte să transfere doar responsabilitatea managerială, privându-le de finanţarea centrală şi neacordând autoritatea de strângere de venituri la nivel local.

6. (SBU) O altă soluţie a MS la problema sub-finanţării a fost impunerea unei suprataxe tip „clawback”[6] asupra vânzărilor farmaceutice, care a intrat în vigoare înainte de începutul anului. Suprataxa a fost aprobată în octombrie, ca Ordonanţă de Urgenţă a Cabinetului, ceea ce înseamnă că a intrat în vigoare imediat, însă ar putea fi totuşi anulată printr-un vot împotriva sa în Parlament. MS se aşteaptă ca taxa să aducă venituri de aproximativ 100 milioane RON (35,17 milioane dolari) în 2009 şi de 570 milioane RON (200,49 milioane dolari) în 2010. Companiile farmaceutice protestează şi spun că Guvernul României le atacă în mod nedrept, indicând şi măsuri anterioare ale MS (precum impunerea unei rate de schimb valutar sub cea a pieţei şi regula „preţului minim european” pentru vânzările de medicamente) care sunt dăunătoare atât pentru profituri, cât şi pentru relaţiile comerciale.

7. (SBU) Salariile mici ale personalului medical antrenează două probleme: corupţia şi emigrarea personalului calificat. Doctorii români câştigă în medie aproximativ 500 de dolari pe lună, iar asistentele au un salariu semnificativ mai redus. Salariile mici şi lipsa de personal cauzează uneori accidente medicale care ar fi putut fi prevenite, precum recentul caz al nou-născutului în vârstă de o zi care a suferit arsuri grave într-un incubator (pretins defect) atunci când asistenta de serviciu, care era responsabilă de alţi 29 de nou-născuţi, a părăsit încăperea pentru o perioadă mai lungă. Având în vedere acest mediu de lucru, nu este surprinzător că România a pierdut 4.000 de doctori, plecaţi în alte ţări UE, în ultimii doi ani şi că până la 80 procente dintre studenţii la Medicină declară că intenţionează să emigreze după absolvire. Pentru cei care rămân, plăţile „suplimentare” (adică mita) sunt considerate necesare. Soluţia propusă, un sistem de coplată oficial prin care pacienţii ar oferi plăţi suplimentare de valoare fixă spitalelor şi doctorilor, a fost anunţată la începutul anului 2009. Totuşi, aceasta nu a fost implementată în iunie, conform programului stabilit, întrucât a întâmpinat o opoziţie puternică. Percepţia publică este că un astfel de sistem nu va fi de ajuns pentru a înlocui mita şi că, probabil, doar o va suplimenta.

8. (SBU) Românii frustraţi de calitatea redusă a sistemului de sănătate publică au acum opţiunea, dacă îşi permit, de a cumpăra servicii medicale de la o reţea mică, însă în creştere continuă, de clinici private în marile oraşe. Poliţe de asigurare de sănătate privată care acoperă îngrijirea în aceste clinici (care nu sunt finanţate din asigurarea publică) sunt, de asemenea, comercializate. Sistemul de asigurări de sănătate private cu două niveluri, aflat acum în evoluţie şi pentru care sunt deja disponibile poliţe, este compus dintr-un prim nivel de plăţi obligatorii către sistemul de stat, cu un nivel suplimentar ce acoperă costurile extra pentru tratamentul în instituţii private. Numărul de opţiuni de asigurare suplimentară din România, care au încă o acoperire limitată şi sunt foarte scumpe pentru cetăţenii cu venituri medii, ar trebui să crească atunci când MS va implementa complet procesul de descentralizare.

9. (SBU) Comentariu: deşi toată lumea este de acord cu faptul că sistemul de sănătate publică din România este subfinanţat, publicul, obişnuit cu serviciile medicale oferite de stat din leagăn până la mormânt (în original, „cradle-to-grave”), continuă că creadă că soluţia este ca Guvernul să cheltuiască mai mult. Totuşi, chiar dacă aceşti bani ar fi disponibili, cheltuirea lor în sistemul actual nu ar rezolva numeroasele probleme ale sistemului, deoarece adevărul fundamental este că statul român s-a dovedit incapabil să ofere servicii medicale adecvate chiar şi cu resurse suplimentare. Statisticile plasează România mult sub media UE din punctul de vedere al calităţii serviciilor de sănătate, iar monopolul statului a cauzat doar corupţie, o infrastructură ruinată şi frustrări la scară largă. Lipsa de voinţă a politicului de a lua în considerare alternative reale în afară de controlul statului a lăsat sistemul lipsit de fonduri şi a adâncit disparităţile din sistemul de sănătate la nivel naţional. Dacă românii nu pot fi convinşi că serviciile medicale de calitate sunt un lucru pentru care vor trebui să plătească, fie prin taxe mai mari, fie prin costuri suportate de consumatori pe piaţa privată, rezultatele vor rămâne slabe şi calitatea sistemului de sănătate va continua să scadă. Sfârşitul comentariului.

GITENSTEIN


[1] Data expedierii telegramei. În cazul acesta, 21 decembrie 2009 (21.12.2009).

[2] Indicativul SIPDIS înseamnă că documentul respectiv se transmite doar prin reţeaua secretă, adică prin SIPRNet (Secret Internet Protocol Router Network). Mai multe detalii despre situaţiile în care se foloseşte SIPDIS, puteţi găsi în documentul oficial. (Explicaţie oferită de Diana.)

[3] E.O. (Executive Order) – ordin executiv al preşedintelui Statelor Unite ale Americii. Ordinul executiv 12958 se referă la clasificarea, păstrarea şi declasificarea informaţiilor privind securitatea naţională a S.U.A. Mai multe informaţii, aici.

[4] SBU (Sensitive but unclassified) – informaţii confidenţiale, însă nu clasificate

[5] EconOff (Economic Officer) – este vorba de ataşatul (consilierul) economic al ambasadei SUA în Bucureşti, domnul Blair Labarge.

[6] Taxa tip „clawback” impusă de MS în 2009 prevede că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor cu prescripţie vor plăti trimestrial o contribuţie din valoarea încasărilor rezultate din comercializarea medicamentelor, calculată în funcţie de volumul vânzărilor, utilizându-se o grilă progresivă. Pentru versiunea în engleză, click aici.

Versiunea în limba engleză este disponibilă pe Trilema, aici.

Anunțuri

3 gânduri despre „„Servicii medicale din leagăn până la mormânt”. Wikileaks, episodul 5.

  1. Pingback: Zeitgeist Moving Forward (în română) – solutia radicala pentru criza globala prin care trecem | zing.ro

  2. Demn de CRETI’NEWS! Nici Anglia, nici Italia nu se simt bine cu sistemul de sanatate. Nu mai furati atat si totul va fi mai bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s