Zgârie-uşi

mintea mea e un animal ciudat
care zgârie pe la uși,
zgârie pleoape de plastic
ca să intre-n cap la păpuși,
scoate cu dinți fioroși
vata din animale de pluș,
și-apoi plânge prin mii de ochi
(imaginează-ți cum ar plânge un duș)
ascunși sub un strat gros de-amintiri
lăsate-n paragină, buruienoase,
că grădinarul și-a luat lumea-n cap
și-acu tunde nostalgia pe la alte case.
da, mintea mea e un animal ciudat,
care naște legende la periferie,
se freacă de muchia realității,
cu gânduri ascuțite ca un nor de bisturie.
mintea mea e-un pisoi zgribulit,
care-a uitat în ce subsol se-ascunde mâța
și-acu zgârie aiurea un poem în zăpadă,
încercând să-și amintească ce gust are țâța.
mintea mea nu mai încape-n vreun cap
de om, de monstru, de zeu,
de căluț de mare, de statuie de marmură,
de Geea, de Hercule, de-Anteu.
mintea mea și-a pierdut rădăcinile,
mintea mea nu-și mai asumă vinile,
din mintea mea când am plecat
era să uit să sting luminile.

dar n-am uitat. și-acu-s zgârie-uși,
zgârie-ochii-de-păpuși și așa mai departe
un fel de hai să ne prefacem cu toții
că personajul ăsta nu-i din altă carte.

Perspectiva cosmică

Introxplicaţie (adică un fel de intoxicaţie, fără legătură cu textul de mai jos): aveam cele mai bune intenţii să las blogul să moară, că nu prea mai aveam chef sau timp să mă-njur cu lumea pe Interneţi. Şi numai ce-am lăsat fostul maricari.eu să piară-n puşcăria datornicilor că mi-a şi venit cheful. Timpul mai puţin, dar am fo productiv în vremuri trecute, aşa c-o să mă scobesc puţin prin arhive, ciorne şi-alte găuri în care-mi depozitez perfectele peroraţii politico-pornografico-porceşti, precum şi unele tălmăciri din diverse minţi afine, şi vedem ce-o ieşi. Şi cum voiam musai şi neapăratelea să spun ceva despre patrioata Sabina şi lenjeria ei tricoloră, am scos din desaga cu poveşti următoarea traducere a unui text mai vechi de Neil deGrasse Tyson. Care text este puţin patetic, relativ romantic, exagerat de exaltat, reconfortant de optimist etc. Dacă există vreo legătură între el şi bentiţa tricoloră hotărâţi voi. Şi reţineţi: in space, no one can hear you sing the national anthem.

Citește în continuare

Dus la biserică

de Philip Larkin

După ce-s sigur că nu se-aude nicio şoaptă
Intru lăsând să se trântească uşa-n spate.
Altă biserică: covoare, scaune şi piatră
Şi cărticele; un mănunchi de flori, tăiate
Pentru duminică, veştede; bronzul şi alte chestii
În sfântul capăt; o mică orgă îngrijită;
Şi o tăcere de neignorat, fetidă, încordată
Lăsată Domnul ştie când. Descoperindu-mi capul, scot
Clamele de bicicletă cu-o pioşenie ciudată.

Citește în continuare

Toaletele zeilor sau Colonizarea spaţiului

Am dat astăzi peste textuleţul ăsta al lui Arthur C. Clarke şi mi s-a părut o idee bună să-l traduc. Nu ştiu de ce, dar cui să-i pese?

Astronomii au finalizat recent un studiu asupra reziduurilor de pe orbita Pământului, recuperate după un zbor orbital de câteva zile. Au descoperit că mare parte din aceste reziduuri sunt acoperite cu o peliculă fină de ceea ce a fost numit în mod delicat „materii fecale”, cauzate de igiena neglijentă a astronauţilor.

Astfel ar putea fi rezolvat unul dintre misterele apariţiei vieţii pe Terra: ea pare să fi apărut aproape imediat ce condiţiile au fost favorabile şi nu după miliarde de ani de încercări şi eşecuri la nivel molecular, necesari pentru ceea ce Isaac Asimov denumise „metoda de lucru neoarbă a sorţii”. Citește în continuare

Hainele cele noi ale postmodernismului

[Textul de mai jos este traducerea unei recenzii a cărţii Imposturi intelectuale (sau Nonsensuri la modă: abuzarea ştiinţei de către intelectualii postmoderni, pre numele său american), scrisă de fizicienii Alan Sokal şi Jean Bricmont. Recenzia îi aparţine lui Richard Dawkins şi a fost publicată în Nature în iulie 1998. Enjoy!]

Să presupunem că eşti un impostor intelectual care nu are nimic de spus, însă are ambiţia neclintită de a atinge succesul în viaţa academică, că strângi o coterie de discipoli supuşi şi că studenţi din toată lumea îţi miruiesc paginile cărţilor cu un respectuos marker galben. Ce fel de stil literar ai folosi? Cu siguranţă nu unul inteligibil, deoarece claritatea ţi-ar demasca lipsa de conţinut. Sunt şanse să scrii un text precum următorul:

Se poate observa foarte clar că nu există nicio corespondenţă biunivocă între legăturile semnificative liniare sau arhi-scriere, în funcţie de autor, şi această cataliză mecanică multireferenţială şi multidimensională. Simetria de scară, transversalitatea, caracterul pathic non-discursiv al extinderii lor: aceste dimensiuni ne îndepărtează de logica terţului inclus şi ne consolidează poziţia de respingere a binarismului ontologic criticat anterior.

Citește în continuare

15 răspunsuri pentru nonsensurile creaţioniste

(Articol apărut în 2002 în revista Scientific American, sub semnătura lui John Rennie. Tradus întru folosul creştinilor români de pretutindeni. Fraţi români, îmbrăţişaţi-vă maimuţoiul interior!)

Când Charles Darwin a propus teoria evoluţiei prin selecţie naturală, cu 143 de ani în urmă, oamenii de ştiinţă de atunci au dezbătut-o cu furie, însă cantitatea enormă de dovezi provenite din paleontologie, genetică, zoologie, biologie moleculară şi alte domenii a reuşit să confirme treptat adevărul evoluţiei dincolo de orice îndoială rezonabilă. În prezent, această bătălie a fost câştigată peste tot, mai puţin în imaginaţia publică.
În chip ruşinos, în secolul 21, în sânul celei mai evoluate naţiuni din punct de vedere ştiinţific care a existat vreodată, creaţioniştii pot convinge încă politicienii, judecătorii şi cetăţenii că evoluţia este o fantezie imperfectă, susţinută prin dovezi fragile. Ei fac lobby pentru ca idei creaţioniste precum “designul inteligent” să fie predate în şcoli ca alternative la teoria evoluţiei. În momentul pregătirii acestui articol pentru publicare, Consiliul educaţional al statului Ohio dezbate propunerea de a permite o astfel de modificare. Unii anti-evoluţionişti, precum Philip E. Johnson, un profesor de drept de la Universitatea din Berkeley, California, autor al cărţii Darwin la judecată, admit că intenţionează să utilizeze teoria designului inteligent drept un „picior în uşă” pentru reintroducerea discuţiilor despre Dumnezeu în cursurile de ştiinţă. Citește în continuare

Fals tratat de empatie

Vă-ntrebaţi probabil ce m-a apucat de-am tradus telegrama cu Remeş, Culcer şi CNA-ul, că doar nu-i vreo chestiune de actualitate şi nici nu conţine lucruri noi sau relevante. Ehehe, dragii moşului, păi ia şedeţi voi frumos să vă explic:

Totul a început când Mihai Gâdea (Mihai îl cheamă, nu? Mi-e lene să caut, Mihai rămâne), aflat în căutare de noi bâte, ciomege, pari, buzdugane, suliţe, nunchakuri şi alte chestii de propulsat cu forţa televizată a legiunii Voiculescu înspre Guvern, fie el Boc sau Ungureanu, a găsit o criză relativ reală: cea a morfinei. Adicătelea, ce se întâmplase a fost că un producător de morfină a ales să se retragă de pe piaţa românească (temporar, se pare), fapt ce a cauzat probleme bolnavilor, care au găsit tot mai greu morfină în farmacii. Mai existau 5-6 tipuri de morfină pe piaţă, dar este cert că bolnavii au întâmpinat dificultăţi serioase când au încercat să cumpere medicamentul. Citește în continuare

"Sistemul a fost creat pentru a proteja, nu pentru a pedepsi". Wikileaks, episodul 13.

127151 10/25/2007[1. Data expedierii telegramei. În cazul acesta, 25 octombrie 2007 (25.10.2007).] 13:59 07BUCHAREST1215 Ambasada Bucureşti CONFIDENTIAL 07BUCHAREST1179 VZCZCXRO9196 PP RUEHDBU RUEHFL RUEHKW RUEHLA RUEHROV RUEHSR DE RUEHBM #1215/01 2981359 ZNY CCCCC ZZH P 251359Z OCT 07 FM AMEMBASSY BUCHAREST TO RUEHC/SECSTATE WASHDC PRIORITY 7521 INFO RUEHZL/EUROPEAN POLITICAL COLLECTIVE C O N F I D E N T I A L SECTION 01 OF 03 BUCHAREST 001215

SIPDIS[2. Indicativul SIPDIS înseamnă că documentul respectiv se transmite doar prin reţeaua secretă, adică prin SIPRNet (Secret Internet Protocol Router Network). Mai multe detalii despre situaţiile în care se foloseşte SIPDIS, puteţi găsi în documentul oficial. (Explicaţie oferită de Diana.)]

SIPDIS

DEPARTAMENTUL DE STAT PENTRU EUROPA/EUROPA CENTRALĂ ȘI DE NORD – AARON JENSEN

E.O.[3. E.O. (Executive Order) – ordin executiv al preşedintelui Statelor Unite ale Americii. Ordinul executiv 12958 se referă la clasificarea, păstrarea şi declasificarea informaţiilor privind securitatea naţională a S.U.A. Mai multe informaţii, aici.] 12958: DECL[4. DECL (Declassify) – Data declasificării. În general, conform Ordinul executiv 12958 al preşedintelui Statelor Unite ale Americii, declasificarea are loc după 10 ani de la data clasificării.]: 10/24/2017 TAGS: PGOV, KCOR, KJUS, PREL, PINR, PTER, RO

SUBIECT: ŞEFA DEPARTAMENTULUI ŞTIRI AL TELEVIZIUNII DE STAT, SANCŢIONATĂ PENTRU DEZVĂLUIREA UNUI ACT DE CORUPŢIE

REF: A. A) BUCHAREST 1179

B. B) BUCHAREST 747 C. C) BUCHAREST 574 D. D) BUCHAREST 491 E. E) BUCHAREST 469

Clasificat de: consilierul politic Theodore Tanoue din motivele 1.4 (b) and (d).

1. (C)[5. C (Classified) – Clasificat] Rezumat: Libertatea presei pare să fi fost prinsă la mijloc în răzbunarea politică îndreptată împotriva difuzării clipului în care ministrul român al agriculturii este surprins acceptând mită. Jurnaliştii români se plâng de presiuni politice deoarece editorii televiziunii publice care au decis difuzarea filmării ce ilustrează corupţia la nivel înalt sunt înlocuiţi. Un membru al autorităţii române de supraveghere a presei a remarcat faptul că filmarea i-a înfuriat pe politicieni deoarece a încălcat cea mai importantă regulă neoficială a politicii româneşti: protejarea celor corupţi. Finalul rezumatului. Citește în continuare

Cum creezi bogăţie

(Paul Graham explică nişte concepte de bază ale startup-urilor. Like a boss.)

Mai 2004

(Acest eseu a fost publicat iniţial în Hackers & Painters.)

Dacă ai vrea să te îmbogăţeşti, cum ai face-o? Eu cred că cea mai bună metodă ar fi să creezi sau să te alături unei companii de tip „startup”. Aceasta este o metodă sigură de îmbogăţire de câteva sute de ani. Termenul „startup” a apărut în anii ’60, însă ele funcţionează într-un mod similar cu riscantele expediţii comerciale din Evul Mediu.

Startup-urile au de obicei ceva de-a face cu tehnologia, într-o măsură atât de mare încât expresii de tipul „startup high-tech” sunt aproape redundante. Un startup este o companie de mici dimensiuni care abordează o problemă tehnică dificilă.

O mulţime de oameni se îmbogăţesc fără să aibă nevoie de alte cunoştinţe. Nu e necesar să ştii fizică pentru a arunca bine mingea de baseball. Însă cred că, dacă ai şti, ai avea avantajul de a înţelege principiile fundamentale. De ce trebuie startup-urile să fie de mici dimensiuni? Va înceta startup-ul să fie startup atunci când va creşte în dimensiune? Şi de ce se ocupă ele atât de des de dezvoltarea noilor tehnologii? De ce sunt atâtea care vând medicamente noi sau software şi niciunul care să vândă ulei de porumb sau detergent de rufe? Citește în continuare