Leapşă cu sonete şi premii

După documentări serioase, care-au implicat Google, un A-lister disecat şi-o sticlă de bere, am ajuns la concluzia că niciun blog nu-i blog până nu apare şi concursul aferent. Care-i inevitabil, chiar dacă dai ca premiu o pereche de chiloţi vechi de-ai lui tataia şi-un borcan cu murături de anul trecut. Concurs să fie, că premii se găsesc.

De asemenea, după alte documentări, mai puţin serioase, am ajuns la concluzia că-mi place leapşa între bloggeri. Dovadă stau cele două povestioare, una înspăimântătoare, cealaltă înspăimântător de prost scrisă, ambele pentru lepşe iniţiate de Mitza.

Având în vedere cele două premise de mai sus, nu a trecut mult până ce imensul meu organ gânditor (creierul, bre!) a ajuns la concluzie că lipseşte cratima: leapşa-concurs e invenţia secolului 21, cel puţin. Din păcate, din cauza unor evenimente independente de voinţa mea, cineva a inventat acest minunat concept înaintea mea. Dar nu-i bai.

Prin urmare, Cosmin Productions vă prezintă prima leapşă-concurs de pe prezentul blog:

1. Tema: vezi titlul postării. Tema se referă doar la formă, nu şi la fond. Din parte mea, scrieţi despre pisicuţe şi inorogi roz, cu sau fără svastică. Şi chiar forma e la alegere, puteţi scrie sonete clasice, italieneşti (vezi Petrarca sau Eminescu), sau sonete englezeşti (vezi Shakespeare sau Voiculescu). Eu zic să nu vă luaţi prea în serios totuşi, prima regulă este că nu există reguli. Eu dau startul şi vă zic unde trebuie să ajungeţi, dar e treaba voastră ce traseu urmaţi.

Aici puteţi găsi textul meu. Sonetul e la coadă, peste restul puteţi sări dacă vă plictiseşte. E în afara concursului, evident, însă promit că nu mă supăr deloc dacă-l citiţi şi/sau comentaţi.

2. Reguli: scrieţi textul, postaţi-l pe blog şi anunţaţi-mă cumva (trackback, comentariu la postarea asta, porumbei voiajori etc.). Termenul limită este 1 august, inclusiv. Să zicem că aveţi 10 zile, aşadar (ele-s 12, de fapt, dar cine stă să numere?). Dacă aveţi prea multe idei, puteţi scrie mai multe texte. Ceea ce nu înseamnă că „2 texte trimise = 2 şanse de câştig”, că nu-s producător de bere. Eu aleg textul preferat din miile înscrise (fingers crossed) şi anunţ câştigătorul pe 3 august, cel târziu. Puteţi depune contestaţii în căsuţa de mail sau la comentarii şi promit că a) nu cenzurez nicio înjurătură şi b) decizia n-o să se schimbe.

3. Invitaţi speciali: Mitza, Radu,PorkdeYork, Sonia Rauss, Diana Coman, Luka, Şoseta, Mircea Popescu, Alas etc. Comunitatea Fain în general sau, cum îi zice Mircea, blogosfera organică. Desigur, concursul e deschis pentru toată lumea, nu fac discriminări. Lăsaţi bloggerii să vină la mine.

4. Premii: the good stuff. Adică un pachet compus din 3 cărţi:

• Mircea Cărtărescu – Frumoasele străine
• Cristian Pătrăşconiu – Repere intelectuale ale dreptei româneşti
• Herta Muller – Leagănul respiraţiei.

Pentru că-s un suflet milostiv, plătesc eu taxele poştale, oriunde în România. Şi promit să pun pachetul la Poştă în maxim 3 zile lucrătoare după ce câştigătorul îmi trimite adresa.

5. Indicaţii finale: următoarele s-ar putea să fie necesare pentru a obţine rezultate satisfăcătoare: originalitate (în primul rând), talent, umor. Astea-s apreciate în primul rând.

Vroiam să scriu un discurs de încurajare, dar vă las pe mâna unui antrenor de fotbal american mai bine. Show me the money:

P.S. Am uitat să precizez: n-o să comentez nicicum calitatea sonetelor înscrise, nici aici, nici pe blogurile voastre, dar promit să o fac după ce-i gata concursul. Mi se pare mai fairplay aşa.

P.S. 2 Dacă nu aveţi blog şi doriţi să participaţi, adăugaţi sonetul drept comentariu la articolul de faţă. Asta cam elimină partea cu leapşa din concurs dar… it’s my party and I cry if I want to.